Ultimul diavol care trebuia sa moara este al patrulea volum din seria Clubul Crimelor de Joi. Momentan am citit 2/3, nu stiu exact cum si de ce, insa am sarit peste volumul 2. Pe care-l am, insa el isi asteapta linistit randul. Linistit ca un batranel care stie ca nu are altceva de facut.
In acest volum, sunt infractiuni care trebuie anchetate: uciderea unui batran anticar, prieten de-al batranilor din Clubul Crimelor de Joi, si o inselaciune cibernetica, o anume Natalia care tot cerea bani unui batran, mintindu-l ca urmeaza sa se vada cu el, sa vina la el, dar de fiecare data aparea altceva.
Ca sa rezolve misterul, cei 4 batrani simpatici ajung in lumea drogurilor, a cocainei si a heroinei, caci batranul anticar ucis primise pentru depozitare un pachet de heroina in valoare de 100 de mii de euro. Cum ajunge un anticar sa primeasca un pachet atat de important, cine l-a omorat, ce alte cadavre mai apar pe parcurs si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Ultimul diavol care trebuia sa moara este, dupa cum ziceam in introducere, a treia carte a seriei pe care o citesc si, desi in unele privinte pare cea mai buna, cea mai matura, mie mi-a demonstrat ca ar trebui sa fie ultima. Ca autorul a stors tot ce putea stoarce din Clubul Crimelor de Joi.
Sa ne intelegem bine: nu e nimic gresit, nu il consider un roman slab. Nu este cel mai slab al seriei, dar cu siguranta nici cel mai bun (volumul 3 este mult peste). Dar cumva autorul pare a se invarti in cerc, pare ca spune aceleasi lucruri, pare ca nu aduce nimic nou, desi in acelasi timp reuseste sa nu dezamageasca.
Da, acum a adus la masa batranilor din Clubul Crimelor de Joi si niste traficanti de droguri, traficanti care par extrem de respectuosi cu batranii care ancheteaza din pura plictiseala niste crime. Ma rog, acum au un motiv personal, fiind vorba despre un prieten. Dar ideea ramane.
Pe scurt: Clubul Crimelor de Joi a inceput seria cumva poticnit, o carte buna pentru o introducere, dar in esenta doar decenta, nimic spectaculos; eu am sarit direct la volumul 3, Glontul care a ratat tinta, o carte foarte buna, pe care am apreciat-o, printre altele, si pentru ca putea fi citita distinct. Volumul 2, dupa cum ziceam, inca nu l-am citit. Il voi citi dupa volumul 4, stiu ca pare ciudat si ca nu este ceva ce fac de obicei, dar asa s-a nimerit sa fie in acest caz.
Ultimul diavol care trebuia sa moara, al patrulea volum al seriei Clubul Crimelor de Joi, este per total o carte buna, un thriller bun, solid, dar care nu aduce nimic nou in serie. Daca aceeasi poveste, cu intriga asemanatoare, ar fi avut alte personaje, alti anchetatori, ar fi parut ceva nou, ceva fresh, ceva ce as fi putut recomanda oricui.
Ultimul diavol care trebuia sa moara, al patrulea volum al seriei Clubul Crimelor de Joi, a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, loc de unde va recomand sa-l achizitionati. Tot de acolo puteti achizitiona si precedentele volume, separat sau la pachet (in momentul scrierii acestui articol, pachetul cuprinzand primele 4 carti ale seriei are pretul de 100 de lei).
Articolul despre Ultimul diavol care trebuia sa moara face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Un Crime Club scrie despre un alt … crime club. #MiSePareCorect
PS: Ultimul diavol care trebuia sa moara, al patrulea volum al seriei Clubul Crimelor de Joi, pune pe tapet, din pacate doar fugitiv, si problema eutanasiei umane. O pune pe tapet in sensul ca ti-o ofera acolo, brusc, neanuntat, lasandu-te pe tine sa te gandesti la ea. N-o dezbate, nu trage concluzii, doar ti-o arata in fata. Unii apreciaza acest lucru, prefera materialul brut, altii vor sa li se dea si concluzii. Prefera lucrurile de-a gata. Nu vor sa traga singuri concluzii. Nu vor sa gandeasca. Eu sunt undeva la mijloc, mi-as fi dorit ca problema sa fie mult mai bine dezbatuta. Dar nu neg, faptul ca mi-a fost pusa in fata asa brusc m-a speriat, m-a facut sa tresar, m-a impresionat mai mult decat m-ar fi impresionat o dezbatere care s-ar fi intins pe zeci de pagini. Deci in cazul acesta sunt de partea autorului.
Leave a Reply