Fugi! – O.G. Arion

Fugi! este a doua carte a Oanei Arion (O.G. Arion, asa cum apare ea pe coperta) pe care am avut placerea sa o citesc. Daca in prima carte citita de mine, La marginea lumii, era vorba despre o lume complet noua, un fantasy autentic, aici vorbim despre o distopie cu un virus ucigas si cu multi zombi (nu stiu care este exact pluralul ROMANESC al cuvantului).

Pe scurt: un virus transmis prin telefonul mobil a transformat oamenii in niste zombie, in niste animale, niste brute, care nu vor decat sa se hraneasca cu alti oameni. Daca esti muscat de vreun infectat (“atins”, “ochios”), te vei infecta si tu.

Acest zombi actioneaza mai mult ziua si se ghideaza cu precadere dupa miros si sunete. Asa ca, pentru a supravietui, trebuie sa dormi ziua, undeva baricadat intr-o casa, si sa te deplasezi noaptea.

Personajele principale ale povestii sunt Axel si Amira. Nu va spun nici cine sunt, nici trecutul lor, nici cum se intalnesc. Va spun ca toate peripetiile prin care trec ii apropie, chiar daca ei sunt foarte diferiti ca persoane.

Acum, trebuie sa va zic de ce aceasta carte, Fugi!, din 2019, se potriveste perfect situatiei actuale. Sau, dimpotriva, de ce m-a speriat pe mine atat de mult. Sunt 3 lucruri pe care le bifeaza, toate 3 ma sperie, mai ales daca sunt combinate:

Fugi! vorbeste despre posibilitatea ca telefoanele mobile sa ne omoare!

Serios vorbesc: cu cat telefoanele avanseaza mai mult, cu atat ma tem mai mult de ele. Si nu, ideea de a renunta la ele nu imi surade pentru ca, din punctul meu de vedere, a nu fi la curent cu ceva nu este o solutie. Iar in cazul meu, avand in vedere ocupatia, solutia este din start exclusa.

Pe scurt: o aplicatie revolutionara a generat un virus care a schimbat radical oamenii. Nu este clar daca virusul acesta a fost ceva intentionat sau nu, insa efectele acestuia sunt certe, evidente. Oamenii au fost redusi la stadiul de primate, de animale, acestia ghidandu-se dupa miros si zgomot. Nu mai vorbeau, sau nu o faceau intr-o limba inteligibila pentru restul oamenilor,

Nu va zic mai multe, insa va sfatuiesc sa va uitati cu atentie atat la acei “Atinsi”, la cum actioneaza ei, cat si la restul oamenilor. Pentru ca sunt la punctul legat de tehnologie, cei neatinsi sunt cei neconectati la tehnica moderna.  Ceea ce ma pune iarasi pe ganduri.

Fugi! vorbeste despre un virus ucigas care schimba radical intreaga viata de pe planeta!

Repet ce ziceam mai sus: cartea este scrisa in 2019. Deci nu a fost influentata in vreun fel de pandemia pe care am trait-o. Insa te sperie vazand efectele.

E drept, ca-n multe alte distopii, se axeaza pe efecte mai mult decat pe cauze. Nu aflam DE CE a pornit pandemia, nu aflam decat ce urmeaza, nuc e a fost. Viitorul si nu trecutul.

Fix din acest motiv spuneam la inceput ca imi doream sa vad mai mult. Simt ca am citit prea putin, simteam nevoia de mai multe detalii.

Fugi! ne arata cum poti trai o viata de nomad!

Printre lucrurile care m-au speriat de-a lungul vietii, la loc de cinste se afla posibilitatea de a nu avea un loc al meu. Tot aud povestile cetatenilor ucraineni plecati din tara lor din cauza razboiului. Ei pleaca, lasand in lor TOTUL, fara sa stie daca se vor mai putea intoarce vreodata. Nemaiavand nimic.

Cam asta fac si personajele noastre: nu au neaparat un scop in sine, nu au o tinta anume, ci pur si simplu … FUG! Da, Fugi! este indemnul permanent adresat supravietuitorilor. Nu mai este vorba de a trai, de a-ti face planuri, ci este vorba despre … a fugi!

Al treilea lucru care m-a speriat, care m-a pus pe ganduri.

Personajele in sine, Axel si Amira, nu m-au impresionat. Nu-mi sunt nici antipatice, nici simpatice. Nu am nimic cu ele, fara sa le simpatizez  in vreun fel. Mi se par personaje goale, transparente. Prin intermediul lor am reusit sa vad lumea in care traiau, am reusit sa-i descopar pe ceilalti. Mi se par maximum purtatori de camera. I-am privit exact ca pe niste cameramani: nu ei sunt importanti, ci ceea ce ne spun ei. Nu cel din spatele camerei, ci ceea ce filmeaza el. Cu tot respectul  pentru cameramani, cunosc cativa oameni foarte misto care se ocupa cu asta. Insa, repet, atunci cand te uiti la un film, mai ales la un documentar, te uiti la ce filmeaza camera si nu LA CINE filmeaza.

Nu-mi dau seama daca au fost intentionat construiti astfel, insa eu asa i-am privit. Nu inseamna, evident, ca asa trebuie sa-i priviti si voi. Poate voua  o sa va placa. Ori, dimpotriva, poate o sa-i dispretuiti profund.

Cititi Fugi! si ganditi-va la ce ati face in locul protagonistilor! Cititi Fugi! si ganditi-va cat de departe suntem de poveste! Cititi Fugi! si speriati-va: a fost scrisa cu numai 1 an inainte de pandemie!

Fugi! a aparut la Editura UP!