Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Tag: Editura UP

Fugi! – O.G. Arion

Fugi! este a doua carte a Oanei Arion (O.G. Arion, asa cum apare ea pe coperta) pe care am avut placerea sa o citesc. Daca in prima carte citita de mine, La marginea lumii, era vorba despre o lume complet noua, un fantasy autentic, aici vorbim despre o distopie cu un virus ucigas si cu multi zombi (nu stiu care este exact pluralul ROMANESC al cuvantului).

Pe scurt: un virus transmis prin telefonul mobil a transformat oamenii in niste zombie, in niste animale, niste brute, care nu vor decat sa se hraneasca cu alti oameni. Daca esti muscat de vreun infectat (“atins”, “ochios”), te vei infecta si tu.

Acest zombi actioneaza mai mult ziua si se ghideaza cu precadere dupa miros si sunete. Asa ca, pentru a supravietui, trebuie sa dormi ziua, undeva baricadat intr-o casa, si sa te deplasezi noaptea. Continue reading

Abis (Alina Marinescu vol 5) – Monica Ramirez

Abis este volumul numarul 5 al seriei Alina Marinescu, penultimul, insa dupa mine cel mai intens (stiu, am zis asta despre FIECARE volum in parte, ceea ce este adevarat, asa le-am simtit, le-am receptat).

Abis incepe cu Alina capturata de Al-Qaeda si programata sa ucida pentru ei. Elite vrea sa o recapete siĀ  pun la cale un plan de (re)capturare a ei. Nu planul in sine era problema, ci modul in care ea urma sa-si revina. Al-Qaeda ii facuse fix ce-i facuse Elite cu mult timp in urma, ii stersese aproape complet memoria, o torturase si o drogase.

Atat timp cat si cei buni, dar si cei rai aplica aceleasi metode (uneori pe ACEIASI oameni), stau si ma intreb care este diferenta dintre ei? De ce unii sunt buni si altii sunt rai? Doar ca lupta in tabere diferite?

Daca in volumele precedente avem efectiv misiuni, avem in prim-plan si alti agenti, vedem cumva imaginea de ansamblu, de aceasta Alina Marinescu este in centrul atentiei. Ca in cinematografie, nu vedem big picture, ci avem prim-plan cu ea. O vedem cum se schimba, cum se transforma, uneori diferentele fiind radicale chiar de la o pagina la alta. Continue reading

La marginea lumii (Somnul Zeilor #1) – O.G. Arion

La marginea lumii nu a fost doar prima carte a unei serii ce se anunta excelenta (spun asta fara sa fiu NEAPARAT fan al fantasy-urilor; le citesc rar, insa nu sunt printre lecturile mele favorite), ci a fost si prima carte scrisa de Oana Arion (O.G. Arion o veti gasi pe copertile cartilor) pe care am citit-o.

De fiecare data cand citesc o prima carte a unui autor, am oarece emotii: stiu ca nu voi descoperi o carte noua, posibil buna (anul asta am recitit mai multe carti ca-n alti ani, din N motive), ci voi descoperi si o scriitura noua. Practic, 2 descoperiri intr-una. Daca punem la socoteala si seria (una care va contine inca 5 carti), pot spune ca am avut parte de un 3 in 1. Continue reading

Parallel – Povestiri in nuante de gri – Monica Ramirez

Parallel – Povestiri in nuante de gri este o culegere de povestiri scurte, pe care le putem analiza din 2 unghiuri, de fapt 3.

Primul unghi de abordare este o analiza distincta a fiecarei povestiri in parte. Am gasit pe Google cateva astfel de recenzii. Nu pot spune ca sunt gresite, nu le pot contesta, insa mie mi se pare ca rateaza esentialul. Sau poate dezvaluirea punctului comun, a ideii prezente in toate povestirile, a fost considerata spoiler. Au lasat in seama cititorului aceasta descoperire. Repet, nu este nimic gresit, chiar daca mi se par pur si simplu niste articole inutile din acest motiv.

Al doilea unghi de abordare este cel in care judeci povestile ca un tot unitar. Aceeasi idee, aceeasi problema, este spusa in mai multe moduri, prin intermediul mai multor personaje. La o astfel de carte, adica atunci cand toate povestirile sunt scrise de acelasi autor, ideea este ca tu sa gasesti punctele comune, nu sa judeci fiecare povestire separat.

In acest caz, ideea comuna este aceea ca de-a lungul unei vieti traim, de fapt, mai multe vieti. Ca fiecare eveniment important din viata, pozitiv sau negativ, este de fapt inceputul unei noi vieti. Viata actuala este influentata de viata precedenta, in mod evident. Trecutul te urmareste din urma, trebuie sa-l infrunti, nu-l poti ignora.

Continue reading

Identitati secrete (Alina Marinescu vol 2) – Monica Ramirez

Identitati secrete este a doua parte a seriei Alina Marinescu, volum care a depasit calitatea si intensitatea primei parti. Daca in prima parte, Asasin la feminin, aflam, printre altele, cum au ajuns, in ordine, Alex si Alina in slujba organizatiei Elite, in aceasta a doua parte vedem exact cum lucra aceasta organizatie si ce fel de misiuni avea aceasta. Practic, daca in majoritatea thrillerelor de spionaj avem un mare caz, pe care-l vedem din toate unghiurile posibile, in acest caz vedem un pic mai mult imaginea de ansamblu. Aflam putine lucruri despre cei rai, stim doar ce li se comunica agentilor si cum reusesc acestia sa-si duca munca pana la capat.

Un al doilea punct forte al acestei carti, de fapt al acestei serii, este ca urmareste trairile psihice ale persoanelor in cauza, In majoritatea povestilor de spionaj vedem doar rezultatul, vedem cum este inlaturat raul, vedem cat de diabolic era acel personaj negativ si ce s-ar fi intamplat daca el nu ar fi fost anihilat. Nimic despre trairile agentilor, despre cum au ajuns ei agenti secreti, despre ce simt ei. In aceasta carte, Identitati secrete, avem in prim-plan cele 2 personaje, Alex si Alina, cu a lor relatie, cu ale lor sentimente, cu ale lor trairi, simtiri. Misiunile lor sunt cumva in plan secund, sunt pur si simplu o treaba care trebuie facuta. Ce se intampla INTRE misiuni este un lucru la fel de important, cel putin pentru autoarea Monica Ramirez. Continue reading

Inclestarea epocilor (Cele douasprezece incuietori Vol 1) – Stefan Ciocioi

Inclestarea epocilor, primul volum al seriei Cele douasprezece incuietori, este surpriza placuta a acestui inceput de an (pentru mine, avand in vedere starea de incertitudine, anul 2021 inca nu a inceput; ma simt inca in 2020, in martie, inca astept ca lucrurile sa continue de acolo).

Fantasy-urile nu sunt specialitatea mea, desi nu le refuz, asa cum nici povestile medievale, cu cavaleri, printese, sabii si armuri nu m-au dat niciodata pe spate. Nu le-am refuzat, nu imi provoaca greata, precum 95% dintre romance-uri, insa nu pot spune ca ma atrag prea mult. Le pun DE OBICEI in coada listei de lecturi.

Inclestarea epocilor are, insa, ceva inexplicabil, ceva care pur si simplu m-a atras. Ceva magic, ca tot vorbim despre magie, ceva ce nu pot exprima in cuvinte. Poate nu m-am nascut cu acest har de la zei. Continue reading

© 2023 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑

%d