La marginea lumii nu a fost doar prima carte a unei serii ce se anunta excelenta (spun asta fara sa fiu NEAPARAT fan al fantasy-urilor; le citesc rar, insa nu sunt printre lecturile mele favorite), ci a fost si prima carte scrisa de Oana Arion (O.G. Arion o veti gasi pe copertile cartilor) pe care am citit-o.
De fiecare data cand citesc o prima carte a unui autor, am oarece emotii: stiu ca nu voi descoperi o carte noua, posibil buna (anul asta am recitit mai multe carti ca-n alti ani, din N motive), ci voi descoperi si o scriitura noua. Practic, 2 descoperiri intr-una. Daca punem la socoteala si seria (una care va contine inca 5 carti), pot spune ca am avut parte de un 3 in 1.
Un continent. Noua regate. Si o calatorie pana la marginea lumii. Cand tanara regina a Villiei se hotaraste sa porneasca un nou razboi, vor putea celelalte regate sa faca fata acestui atac? O istorie de demult iese la iveala, rasturnand ordinea normala a lucrurilor. Tinuturi fantastice, magie, intrigi si comploturi, iubire si ura, batalii si lupta a doi frati pentru tronul de ametist al Elandriei, toate acestea impletindu-se intr-o poveste derulata pe mai multe planuri, in care nu exista alb si negru,
Nu vreau sa va dezvalui altceva, urasc spoilerele, la carti ele sunt mai grave decat la filme (in cazul multor filme partea vizualul si auditivul pot trece usor inaintea suspansului; la carti, in special la thrillere, mistery si fantasy, suspansul e pe primul plan), drept urmare voi sublinia fix 5 lucruri despre aceasta carte.
La marginea lumii nu are personaje pozitive sau negative
Stiu ca unii urasc aceasta relativizare a raului, unii vor sa vada din start personajul bun si personajul rau, vor sa tina cu ala bun si sa-l urasca pe ala rau, insa in realitate oamenii au deopotriva calitati si defecte. De ce in cartile de fictiune ar fi altfel?
Eu ador astfel de carti, ador personajele complexe, care au deopotriva calitati si defecte. Ma rog, in acest caz particular exista personaje negative, pline de defecte, insa chiar si-n cazul lor defectele sunt scuzabile, au motivele lor sa fie asa. O victima devenita agresor, care aplica sintagma din fotbal “cea mai buna aparare este atacul”. Asupra altora, as adauga eu.
Oricum, chestia asta conduce direct si indirect la urmatorul punct.
La marginea lumii nu are UN singur personaj principal, ci are mai multe personaje IMPORTANTE si INTERESANTE
Ma rog, TOATE sunt interesante, fascinante in felul lor. Nu va zic numele vreunuia, nu va zic nimic altceva, trebuie sa descoperiti singuri. Chiar va invit s-o faceti.
La marginea lumii se parcurge foarte greu din multe motive
In cazul meu motivul principal poate fi rezumat simplu: nu sunt obisnuit cu astfel de lecturi. De aici decurg celelalte motive:
- Sunt multe personaje;
- Personajele au nume greu de retinut;
- Este primul volum, drept urmare pasajele descriptive sunt mari;
- Este o lume complet noua, cu care trebuie sa te obisnuiesti;
- Are mai multe (PREA multe?) planuri narative.
La marginea lumii e mai pasnic(a) decat imi doream
Desi e razboi, acesta dureaza foarte putin (PREA putin), se termina prea repede. Razboiul efectiv dureaza putin, cel mai mult dureaza pregatirile lui si vedem ulterior si urmarile acestuia. Razboiul efectiv, cu descrierea luptelor, este cumva dezamagitor.
Ca sa fac o comparatie dubioasa: este ca un act sexual unde preludiul dureaza mai mult decat actul in sine. Bine macar ca este un act intens si … placut. Scurt, dar placut, ca sa zic asa. La razboi ma refer, evident.
La marginea lumii nu pare o carte scrisa de o femeie
La modul serios, cei care nu stiu de la ce vin initiala O.G. si care nu citesc nimic despre autoare vor fi ferm convinsi ca este vorba despre un barbat. Nu e nimic misogin in ceea ce spun, este doar o constatare. Una care, la modul sincer, ma bucura.
La marginea lumii este, per total, o carte foarte buna, un excelent inceput al unei serii care sper sa nu ma dezamageasca. In plus, fiind prima carte de-a autoarei pe care o citesc, este pentru mine un ALT inceput bun. Voi incepe o alta carte de-a ei, vreau sa vad cat de asemanator este ca stil de scriere. Ma rog, nu ATAT de curand, caci am alte carti la rand, iar numarul lor creste pe zi ce trece.
La marginea lumii, prima carte a seriei Somnul Zeilor, a aparut la Editura UP, insa poate fi comandata si de pe Libris, Libraria Delfin, CEL si eMAG.
ps: La marginea lumii are si trailer. Imi place ideea si o incurajez. Cartile trebuie sa aiba si trailer, unul profesionist facut, unul care sa atraga si publicul de pe YouTube. Mie, ca blogger de carte, imi face viata mai usoara din multe puncte de vedere.
Leave a Reply