La cutite este un roman unde PANDEMIA este personajul principal. Da, ati citit bine: PANDEMIA este ACEL PERSONAJ care scoate tot ce e mai rau din oameni. Insa, atentie: scoate ce-i mai rau atat timp cat acel rau era deja in acel om.
La cutite ne spune povestea lui Grace, o coafeza care-si pierde serviciul in timpul pandemiei de Coronavirus. Pentru ca facturile erau din ce in ce mai greu de platit, ea accepta o oferta pe care nu credea ca o va accepta vreodata: mama ei, Jackie, se oferise sa locuiasca la ea o perioada, urmand a imparti cheltuielile.
Ele 2 sunt nevoite sa locuiasca impreuna fix in perioada pandemiei, intr-o perioada de izolare sociala. Adica trebuie sa convietuiasca impreuna, chiar daca asta inseamna sa scoata la iveala scheletii din dulap.
In afara celor 2 personaje principale, mai avem inca 2 persoaneje secundare: sora geamana a lui Grace, Hope, si Miguel, cel mai bun prieten al lui Grace, care este de fapt gay. Cele 2 personaje, desi secundare, sunt personaje cheie in poveste.
Hope a murit la 12 ani, insa ea apare constant in visele lui Grace. In plus, moartea ei este inca un mister pentru sora ei geamana care a supravietuit.
Miguel este unul dintre punctele de sprijin ale lui Grace, asa ca atunci cand acesta este internat in spital din cauza coronavirusului, aceasta simte ca universul ei se clatina si mai mult.
Nu va zic motivele, va spun doar ca stim inca de la inceputul cartii ca Grace si-a omorat mama. Asa ca pe tot parcursul povestii va trebui sa aflam de ce a facut acest lucru, ce anume a impins-o sa faca acest gest.
Si acum revin la ce am spus la inceput: romanul La cutite este despre cum pandemia a scos ce e mai rau din oameni. Si voi explica in continuare de ce.
In primul rand, in vremuri normale, omul are diverse activitati, atat profesionale, cat si sociale. Munceste, mai iese cu prieteni, se duce la cumparaturi. Asa ca nu are timp sa se gandeasca la problemele lui, “se ia cu altele”. Pandemia i-a facut pe oameni sa se gandeasca mai mult la problemele lor, i-a facut sa-si agraveze problemele care erau acolo, in ei, dar care fusesera impiedicate sa iasa.
In al doilea rand, exista acei oameni workoholici ori partial workoholici, care considera munca drept singurul sens al vietii lor. Imaginati-va cum s-au simtit acei oameni cand au fost lipsiti de acest sens al vietii lor. In plus, ganditi-va la oamenii care lucrau in “domenii ne-esentiale”. In acest caz, vorbim despre angajata unui salon de infrumusetare. Nu doar ca nu mai putea munci, salonul cel mare se inchisese, insa TOATE saloanele aveau probleme, nu se intrevedea vreo luminita de la capatul tunelului. Deci intreaga lor munca, aptitudinile acelor oameni, erau puse sub semnul intrebarii. Acesti oameni se intrebau, pe buna dreptate: daca fostii nostri clienti se obisnuiesc sa nu mai mearga la salon, clientele isi fac singure unghiile, clientii barbati se tund singuri acasa, inseamna ca nu mai e nevoie de noi, nu?
In al treilea rand, unii oameni au ramas izolati nu alaturi de persoana draga, alaturi de persoana cu care voiau sa ramana tot restul vietii, ci alaturi de una sau mai multe persoane pe care le dispretuiau ori, ca sa zic mai soft, alaturi de una sau mai multe persoane cu care nu-s in cele mai bune relatii. Fix ce s-a intamplat cu Grace.
Nu in ultimul rand, presiunea psihica pusa pe oameni i-a facut pe unii sa cedeze. Sa clacheze. Presiunea psihica pusa pe oameni fragili, ca sa fiu mai precis. Da, pandemia a fost o presiune psihica imensa. Si, atentie: pandemia nu inseamna DOAR virusul.
Pentru mine, Jackie este o victima a pandemiei. Nu a virusului, ci a pandemiei, a masurilor absurde luate in pandemie.
Ca sa intelegeti mai bine cum sta treaba, va voi spune o pilda arabeasca veche. Este prezenta in celebra culegere O mie si una de nopti:
Un negustor se intalneste cu ciuma in drumul sau. Se uitaalarmat la ciuma si-o intreaba:
“Unde te duci?”
“In Bagdad”
“Cati oameni vei ucide?” intreaba din nou negustorul.
“Nu multi, doar 5000 de oameni”, raspunde ciuma.
Timpul trece si negustorul se intalneste din nou cu ciuma, in calea lui. Auzise, deja, ca 60.000 de oameni murisera în Bagdad, din cauza ciumei.
“Mi-ai spus ca vei omori 5000 de oameni! Cu toate astea, ai macelarit 60.000 de vieti”, spune furios ciumei.
Ciuma ii raspunde foarte calma si increzatoare:
“Am ucis 5000 oameni. Ceilalti au murit de frica si din cauza panicii create”.
Din pacate, celelalte victime ale pandemiei, cei care s-au sinucis ori cei care au fost ucisi de oameni care au luat-o razna din cauza izolarii, cum este cazul aici, nu au fost numarati si anuntati zilnic, la ora 13 (aceasta era ora in Romania). Si nu, problema nu este doar a Romaniei. Este o problema care s-a pus la nivelul Parlamentului European. Surprinzator, in Romania lucrurile in aparenta au stat mai bine in 2020 fata de anii anteriori. Spun doar in aparenta pentru ca, de fapt, problemele psihice care au debutat ori care s-au accentuat in pandemie ar putea avea finalul tragic peste o anumita perioada de timp. Din acest motiv, rata sinuciderilor nu se studiaza doar pe un an sau pe altul, ci se studiaza pe o anumita perioada de timp.
Revenind la romanul La cutite, vreau sa mai subliniez fix 3 lucruri, pe care nu le voi dezvolta foarte mult:
- Miza acestui roman mi se pare slabuta. Cititorul stie din start cine-i victima si cine-i faptasul. Asa ca citeste tot acest roman pentru a afla de ce. E bine sa-ti pui constant intrebarea de ce, e bine ca o carte sa-ti raspunda la aceasta intrebare, insa ideal ar fi ca aceasta intrebare sa fie secundara, nu sa fie UNICA intrebare la care povestea isi propune sa raspunda.
- Incerc sa inteleg logica imaginii de pe coperta. Titlul este La cutite, iar pe coperta este o foarfeca. Inteleg, are legatura cu ocupatia lui Grace, forfecuta aceea cu care-ti faci unghiile, dar te duce cu gandul si la o foarfeca potential ucigasa. Nu spun ca e ceva gresit, insa incerc sa inteleg. Cumva nu-s convins. Parca este o gandire mult prea “outside the box”.
- Partea buna insa abia acum vine: alegerea titlului in limba romana este EXCELENTA. Este titlul PERFECT pentru aceasta carte, pentru aceasta poveste. Titlul original este Mothered. Sunt curios voi cum l-ati fi tradus. Eu consider ca La cutite este cel mai bun titlu posibil. Altul nu-mi vine-n minte.
Per total, romanul La cutite este unul decent. Daca ar fi avut o miza mai mare ar fi fost unul bun. Nu pot spune ca e slab, nu pot spune ca m-a dezamagit, are destule puncte pozitive, in frunte cu aratarea celeilalte fatete a pandemiei, deci DECENT este o caracterizare corecta. Sunt curios cum il vor recepta peste 20-30 de ani oamenii nascuti dupa 2018 (caci la 2-3-4 ani nu intelegi mai nimic din ce ti se intampla). Pentru ei, pandemia va fi doar un eveniment din cartea de istorie. Cam ce este revolutia pentru cei ca mine.
La cutite de Zoje Stage a aparut in limba romana la Editura Corint (colectia Leda Bazaar), putand fi achizitionata SI de pe Libris, Carturesti, CLB, Librarie.net, Cartepedia, Librex, Libraria Delfin, Bookzone ori eMAG.
Articolul despre romanul La cutite de Zoje Stage face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Pana-n momentul scrierii acestui articol, au mai aparut articole la Liviu, Anca si Andrei.
Leave a Reply