Lantul – Adrian McKinty

Lantul este una dintre acele carti care m-a dat realmente pe spate. O idee geniala, care pusa bine in aplicare se poate  continua la nesfarsit. Teoretic, daca nicio zala a sa nu scartaie, el poate deveni vesnic. Dar, pentru ca vorbim de oameni si nu de roboti, Lantul NU este vesnic. Lantul are slabiciuni. Lantul are puncte slabe.

Lantul functioneaza in felul urmator:

• Tie ti-a fost rapit un membru foarte drag al familiei. Aproape de fiecare data, era vorba de copilul tau.
• Primesti un telefon, prin care esti informat ca ai devenit membru al Lantului si ca nu poti scapa nicicum din Lant. Ti se spune ca esti urmarit/a, drept urmare nu ai voie sa anunti politia ori FBI-ul.
• Primesti apoi un alt telefon, de la un alt membru, de la o alta victima, prin care ti se spun cele 2 conditii: sa virezi o suma de bani intr-un cont (prin Bitcoin, ca sa nu poata fi urmarita tranzactia) si, cel mai important, sa rapesti la randul tau pe cineva.
• Urmatoarea victima trebuie aleasa cu grija: o familie cat de cat bogata, care sa-si permita sa plateasca. Insa trebuie exclusi politicienii, politistii, agentii FBI ori cei care ar putea avea legaturi cu astfel de persoane.
• Trebuie sa te asiguri ca si victima ta urmeaza Lantul, ca nu ia legatura cu FBI-ul de exemplu. Lantul se poate razbuna pe tine din cauza greselii unui om de dupa tine.
• Ulterior, cand ti-ai terminat oficial treaba, primesti inapoi o anumita suma de bani. Aceasta suma este tot un fel de test, Lantul va dori sa vada cum ii vei justifica, cei vei raspunde eventualelor intrebari.
• Lantul ar mai putea apela la tine, pentru diverse alte treburi (sa urmaresti o viitoare victima, eventual sa te duci sa vorbesti cu ea, s-o reduci la tacere).

Personajul principal al cartii este Rachel, noua victima a Lantului. Fiica ei Kylie este rapita, ea nestiind ce sa mai faca: sa apeleze la fostul ei sot, o gura-sparta care cu siguranta ar raspandi informatia, sau sa se descurce singura? Ea hotaraste intr-un final sa nu-i spuna fostului sot, insa va apela la Pete, fostul ei cumnat (fratele sotului).

Ce face Rachel, cum reuseste s-o elibereze pe Kylie, pe cine rapeste, cine a initiat aceasta sarabanda nebuneasca si cum se termina cu Lantul ramane sa descoperiti singuri.

Care era, de fapt, scopul Lantului? Un scop este evident, dar celelalte 2 nu sunt clare la prima vedere. Desi un al doilea este usor de intuit. Asadar:

1. Scopul principal este cel financiar. E clar ca fara un interes financiar personal nimeni nu ar initia o asemenea nebunie. Dar nu este deloc singurul scop.
2. Un alt scop este cel de putere, de control. Lantul controleaza, direct ori indirect, vietile multor oameni. Cei care coordoneaza Lantul au senzatia de putere. Se simt zei. Simt ca au controlul. Daca Lantul s-ar multiplica de indeajuns de multe ori, ar deveni o retea aproape impenetrabila. Sau dimpotriva, ar zice unii: cu cat se extinde mai mult, cu atat exista riscul sa fie demascat.
3. Un al treilea scop este unul anticipat de mine: razbunarea. Ca de obiceii, niste foste victime devin agresori si vor sa se razbune. Vedeti exact cine pe cine sa razbuna si care este motivatia.

Fidel principiului meu de a ma pune in locul personajelor principale, in acest caz m-am pus atat in pielea unei victime, cat si in pielea mintii din spate. Intr-adevar, puterea te tampeste, exista o asa numita betie a puterii, cu cat detii mai mult timp puterea (si puterea devine din ce in ce mai mare), cu atat te crezi mai invincibil (daca-mi este permisa expresia). Incepi sa ignori din ce in ce mai mult masurile de precautie.

Desi majoritatea celor care vor citi cartea vor empatiza cu victimele, vor fi socati in special cei care au copii, gandindu-se cum ar putea preveni o astfel de nenorocire, eu am empatizat mai mult cu mintea din spate. Am empatizat, de fapt, mai mult cu ideea decat cu cel care a pus-o in aplicare. Chiar si fara sa fiu implicat, chiar fara a-mi apartine ideea si tot imi pare rau de cum cineva si-a batut joc de ea. O idee geniala, fabuloasa, ce putea sa aiba un mega impact la nivel chiar global, de care cineva isi bate joc.

Din acest motiv, am vazut multe opinii defavorabile acestei carti. Multi cititori au fost dezamagiti de finalul cartii. Fara sa fiu nici pe departe dezamagit, placandu-mi oricum la nebunie cartea, pot spune o carte foarte buna care m-a dat pe spate putea fi o carte fabuloasa. In loc de o carte subtire, care se termina nedrept de repede, putea fi o intreaga serie, cu un Lant care sa cuprinda intreaga lume. Cu un Lant care sa aiba implicatii inclusiv politice.

Nu fac nicio referie la stilul de scriere, unul care pe Andreea, de exemplu, a cam dezamagit-o. Atunci cand citesc un thriller recunosc ca-s mai atent la suspans, la personaje si la cum traiesc cartea decat la modul in care este scrisa. Sunt mai relevante sentimentele (intense) pe care le-am trait pe parcursul lecturii. Iar sentimentele traite la lectura Lantului nu se compara cu aproape nimic citit pana acum.

De la ce a pornit ideea Lantului puteti afla din postfata cartii. Si, desi multi colegi bloggeri au scris chestia asta in articolele lor, mi se pare ca includerea acelor randuri LA SFARSIT si nu LA INCEPUT are sens. Prefer, deci, sa nu dezvalui acele lucruri, urmand a le descoperi singuri citind Lantul.

Per total, Lantul de Adrian McKinty este una dintre cele mai INTENSE carti citite anul asta. Nu stiu daca si cea mai buna. Dar distinctia dintre cele 2 notiuni poate fi un snobism intelectual inutil pentru multi. Eu, ca cititor de thrillere, v-o recomand intens, dar sunt constient ca multi cauta cu totul altceva in lecturile lor.

Lantul de Adrian McKinty a aparut la Editura Litera si a fost comandat/a de pe Cartepedia. O alta opinie despre carte gasiti la Anca.

ps: In romanul Lantul este abordata o problema extrem de interesanta: ce inseamna acel ORICE pe care esti dispus sa-l faci pentru copilul tau? Mi-am amintit de filmul InHale, al carui trailer il vedeti mai sus.  Am povestit candva pe blog, cu spoiler cu tot, despre acest film. Mi-amintesc, totodata, de discutia avuta cu o amica pe seama acestui film. Eu eram nemultumit de decizia personajului din acel film, ea imi spunea ca este de acord. Translatata la actiunea romanului Lantul, ar insemna ca un parinte va refuza sa rapeasca un alt copil, va risca viata acestuia. Motivatia ce mi-a fost invocata: nu vreau ca al meu copil sa traiasca toata viata cu o povara. Si in Lantul vedeti un pic invocata aceasta povara. Ma pot intreba, deci, cine ar avea curaj sa riste viata propriului copil si sa anunte politia, gandindu-se altruist la toti ceilalti si mai putin la propriul copil? Eu, unul, recunosc ca NU as face asta! 🙂