Mostenitorii este a 13-a carte scrisa de John Grisham pe care o citesc, carte pe care am terminat-o pe data de … 13.

Asa am vrut initial sa incep articolul, apoi, desi am constatat ca nu e adevarat, caci intre timp am mai terminat una, despre care nu am apucat sa scriu: Fratia. Dar inceputul este prea de efect pentru a-l sterge doar pentru ca nu e adevarat (stiti voi: nu lasa adevarul sa strice o stire buna).

Povestea este simpla: un respectat fost judecator, pensionat fortat cu cativa ani in urma, isi cheama de urgenta cei 2 fii pentru a discuta chestiuni importante. Cei 2 erau cat se poate de diferiti: unul era profesor de drept, chiar daca la o universitate dintr-un alt oras, iar celalalt era un pierde-vara, un dependent de droguri si de alcool care frecventa tot felul de clinici de dezintoxicare, fara rezultate notabile pe termen lung. Averea urma sa se imparta in mod egal intre cei 2, conform ultimului testament al batranului.

Pe langa mostenirea legala, oficiala, care figura si-n acte, in casa mai erau ascunsi si 3 milioane de dolari cash. Ce era cu ei? De unde proveneau? Si, mai ales, ce era de facut in privinta lor? Ramane sa descoperiti la ce lucruri duc acesti bani, sa descoperiti sursa lor si, mai ales, sa aflati cum se termina totul.

Acum, dupa 13 carti de John Grisham, pot spune ca aceasta este una tipica pentru scriitorul american (fost avocat). Amintindu-mi de spusele unui fost profesor de-al meu de la drept, “dreptul este matematica stiintelor sociale”, pot afirma ca, intr-adevar, romanul Mostenitorii are un iz matematic in el: sec si lipsit de creativitate, insa in acelasi timp precis, cumva simetric si cu mult suspans. Este interesant mai ales pentru cei care lucreaza in domeniul juridic, chiar daca nu sunt deloc singurii in target.

Personajele sunt slab conturate, cel mai important fiind cel decedat, un judecator exemplar din punct de vedere profesional, insa deloc un familist demn de dat exemplu. Traia mult in trecut, vorbea aproape tot timpul despre razboiul de secesiune. Toate defectele copiilor acestuia sunt puse indirect in carca judecatorului, un om corect, dar rece si lipsit de sentimente paterne. Nici urmasii acestuia nu sunt prea bine conturate, romanul fiind, insa, dinamic, ei fiind caracterizati mai ales prin prisma actiunilor pe care le intreprind.

Mostenitorii nu m-a plictisit, m-a tinut in priza, dar s-a citit usor si nu prea inveti mare lucru din ea. Pentru fanii inraiti ai lui John Grisham este ok, dar daca romanul apuca in mana vreunui cititor neobisnuit cu stilul acestuia, Mostenitorii ar putea fi o deziluzie. Acestia n-ar putea pricepe de ce acest autor este atat de laudat. Nu, nu este nicidecum cel mai slab roman al sau, nu este in sine unul slab, dar este departe de a fi cel mai bun. Nu este mediocra, dar nici departe de acest apelativ nu este.

ps: Uitasem sa spun ca romanul Mostenitorii nu este gasibil pe nicaieri. OLX si alte chestii de genul v-ar putea salva 🙂