Ca sa nu fie confuzii, spun din start ca Pe urmele ucigasilor: Fiice disparute este prima carte din seria Moderfinder. Altfel spus, desi din coperta cartii nu este foarte clar, titlul este Fiice disparute, Pe urmele ucigasilor fiind seria din care face parte. Pe Google o veti gasi insa exact cum am scris in titlul mare, de sus.

Max Bischoff, personajul principal al acestei serii, este un fost anchetator ajuns acum, ce sa vezi, profesor la Academia de Politie din Koln (asemanarile cu Harry Hole sunt evidente). La finalul unui curs vine la el Leni Benz, tatal unei fetite disparute in urma cu 6 ani. Acesta din urma credea ca aceasta s-ar fi intors si ca acum ar vrea sa se razbune. Pentru ca alte fetite au disparut recent, Max Bischoff hotaraste sa revina la ocupatia sa de baza, de anchetator. Ce va descoperi el, cine este rapitorul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

La fel de interesant precum Max Bischoff este al doilea anchetator, cel oficial, Bernd Merkhoff. Este un politist pe care colegii sai nu-l vorbesc de bine, dar pe care Max il descopera a fi foarte corect: dur, poate prea dur, exigent, dar foarte corect. Si foarte bun pe meseria sa. Poate un pic necarismatic, tipul de lider pe care nu ti l-ai dori, dar de la care ai avea ce invata. Asta daca ai cu adevarat de gand sa inveti.

Pe urmele ucigasilor: Fiice disparute este un roman foarte alert, care te tine in priza si deopotriva te intristeaza. Victimele sunt numai copii, asa ca lectura este cu atat mai dura. Pentru cei care sunt parinti este cu adevarat crunt.

O alta mare bila alba pentru autorul german Arno Strobel este ca desi cartea este in aparenta mica, la finalul lecturii nu am avut nicidecum senzatia ca mai trebuia spus ceva, ca vreun personaj ar fi trebuit conturat mai bine (desi unii s-au plans in privinta lui Max), ca era nevoie de ceva mai multe descrieri. Este un autor eficient, alert, sigur pe el si pe scriitura lui, care are grija de timpul cititorilor sai, nepunandu-i sa citeasca zeci de pagini inutile. Este exact tipul de autor pe placul meu: mai aproape de matematica decat de literatura. Informatician, nu artist, ca s-o spun altfel.

De acelasi autor mai citisem doar Aplicatia si Offline, 2 carti cumva asemanatoare. Aceasta Pe urmele ucigasilor: Fiice disparute este ceva diferit si nu doar pentru ca este parte a unei serii. Totusi, privita din aceasta perspectiva, romanul pare si mai bun, caci de obicei in primul volum se pierde ceva timp cu descrieri, cu conturarea personajelor, in special a celui principal, cu chestiuni introductive, ca sa zic asa. Ceea ce nu este deloc cazul aici. S-a intrat direct in paine, cazul fiind cel mai important.

Cartea nu pare sa aiba vreun defect, parandu-mi chiar mai buna decat precedentele 2 carti ale autorului. Ceea ce poate fi si rau, caci ridica foarte sus standardele in privinta acestui autor.

Drept urmare, va recomand din suflet sa cititi Pe urmele ucigasilor: Fiice disparute. Eu astept cu nerabdare urmatoarele carti ale seriei, urmatoarele cazuri ale lui Max ca sa fiu mai exact, dar si alte carti ale autorului german Arno Strobel. Presimt ca niciuna nu ma va dezamagi.

 Pe urmele ucigasilor: Fiice disparute a aparut in limba romana la Editura Lebada Neagra, putand fi achizitionata si de pe Libris, Carturesti, Libraria Delfin, Librarie.net, Cartepedia ori eMAG.

Articolul despre romanul Pe urmele ucigasilor: Fiice disparute este parte a unui nou blog-tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol au mai aparut doar 2 articole: pe blogul Ancai Rucareanu si pe blogul colectiv Literatura pe Tocuri.