Propriul stil vestimentar a fost dintotdeauna acelasi

27 Oct

Propriul stil vestimentar este ceva ce ar trebui sa aiba toata lumea. Fiecare om de pe aceasta planeta ar trebui sa aiba un mod de a se imbraca. Nu chiar unic, caci stilul vestimentar al lui X poate coincide ori macar sa se asemene cu stilul lui Y. Care X si Y nu e musai sa locuiasca in acelasi areal geografic.

Propriul stil vestimentar nu-l au toti. Sunt persoane care pur si simplu nu pun pret pe cum se imbraca. Pentru ei, un tricou negru, un tricou gri ori un tricou alb e cam tot aia. Multi au diverse chestii scrise pe tricouri de care nici macar nu tin cont. Nu-i intereseaza ce scrie pe tricoul pe care-l poarta, chiar nu au habar ce scrie pe tricoul de pe ei. Un exemplu in acest sens, de care-mi amintesc de fiecare data, este al unui amic care purta un tricou cu Kill Bill, fara sa aiba habar ca este vorba despre un film.

Propriul stil vestimentar Tricou Medicine Kill Bill

Propriul stil vestimentar este, de fapt, un fel de a fi. Este, de fapt, o dorinta de a iesi in evidenta si de a transmite mesaje si prin hainele pe care le porti. Nu poate avea propriul stil vestimentar o persoana care lucreaza intr-o corporatie si care este OBLIGATA sa poarte anumite haine. Ideea de mediu business-corporate oricum nu-ti permite o dezvoltare a personalitatii atat de complexa. Tu trebuie sa te simti mic, insignifiant, cea mare si tare fiind firma, corporatia.

Propriul stil vestimentar nu l-am avut dintotdeauna. Drept urmare, cum ma imbracam acum 15 ani (ori 20, ori 25) nu se poate numi astfel. Nu aveam un stil propriu vestimentar si nici nu-mi propuneam sa am vreunul. Drept urmare, nu pot afirma ca propriul stil vestimentar s-ar fi modificat vreodata.

Propriul stil vestimentar nu exista cand eram eu in scoala sau in liceu. Imaginati-va ca nu stiam decat 3 branduri de incaltaminte sport: Nike, Adidas (care oricum nu stiam cum se scrie, chiar am trait mult timp cu impresia ca se scrie cu 2 de d; acel dublu d, insa, nu stiam daca-i primul sau al doilea) si Puma. De Kappa am aflat prima oara pe la finalul liceului si, dintr-un motiv pe care l-am uitat, imi placea mult cum suna. Nu am avut vreodata incaltari Kappa, nici asta neputand sa-mi explic.

propriul stil vestimentar pantofi sport kappa

Propriul stil vestimentar nu inseamna doar pantofi sport barbatesti de marca. In cazul meu, chiar dimpotriva.

Propriul stil vestimentar inseamna, in cazul meu, urmatoarele chestii:

  1. Evitarea, pe cat posibil, a non-culorilor. Din punctul meu de vedere, non-culorile sunt utile doar atunci cand scot in evidenta culorile. Un tricou alb e util atunci cand este pus pe sub o camasa colorata.
  2. Evitarea, pe cat posibil, a concentrarii pe un singur brand. Nu sunt fan infocat Adidas, fara ca asta sa insemne ca evit brandul. Totusi, nu ma veti vedea ca am in casa 5 perechi de incaltari ale aceluiasi brand. Azi Adidas, maine Puma, poimaine Reebok.
  3. Neignorarea non-brandurilor ori a brandurilor necunoscute. Este tot ce scriam mai sus. Eu nu tin la brand, drept urmare nu refuz din start un brand no-name ori chiar absenta unui brand (traiasca mama China).
  4. Concentrarea pe calitate, pe material. De pilda, am plecat dintotdeauna de la premisa ca ghetele barbatesti trebuie sa fie musai din piele naturala, interiorul trebuind sa fie musai fie tot de piele naturala, fie cu ceva blana. Prefer incaltari no-name de piele in dauna unor adidasi de firma din cine stie ce panza.
  5. Senzatia pe care o am cand port ceva. Am cateva haine, cateva camasi, vreo 2 perechi de incaltari, pe care nu prea le pot purta. Sau, ma rog, le am in speranta ca voi slabi candva. Altfel, prefer oricand hainele largi, chiar daca chipurile nu ma avantajeaza. Prefer sa ma simt bine in haine, nu musai sa-mi ascunda defectele.
Propriul stil vestimentar Emil Calinescu avanpremiera Hustlers
Fructele sunt sanatoase nu doar in farfurie, ci si pe haine πŸ™‚

Propriul stil vestimentar consta, insa, si in modul in care imbraci hainele. Va dau un singur exemplu: camasa nu sta niciodata bagata in pantaloni. Motivul principal este corpul meu, caci o camasa bagata-n pantaloni scoate in evidenta burta, iar la mine are din belsug ce scoate in evidenta, insa camasa bagata-n pantaloni mai inseamna ceva: conformism. O camasa scoasa din pantaloni, chiar daca e o camasa alba scoasa peste niste pantaloni negri, inseamna un minimum de independenta. Nu stiu daca asta inseamna pentru toata lumea, spun doar ce inseamna pentru MINE!

Propriul stil vestimentar este asemanator, pana la un punct, cu gusturile in materie de carti, filme ori spectacole de teatru. De exemplu, daca esti elev si citesti cartile obligatorii din programa, nu se cheama ca esti cititor si ca ai propriul stil. Indiferent in ce relatie esti cu Ion, Baltagul ori Morometii, nu te-ai apucat de ele din placere. Nici macar daca ai reusit sa eviti lectura lor nu inseamna mare lucru.

Daca, insa, la 35 de ani, dupa multe carti politiste citite, te decizi sa citesti ori sa recitesti Baltagul, ca roman rural politist, inseamna ceva. Este o alegere pe care o faci din proprie initiativa.

La fel, daca ai tai iti cumparau haine, indiferent cate si cum aratau acestea, nu putem vorbi despre propriul stil vestimentar. Da, acele haine iti influenteaza ACTUALUL stil vestimentar, caci unele iti placeau, altele nu. Exact ca-n cazul cartilor.

Propriul stil vestimentar Emil Calinescu avanpremiera rambo

Despre filme spun numai atat, fara sa dezvolt subiectul: exista persoane care se lauda ca la cinematograf merg doar cu prietenii si ca ii lasa pe acestia sa aleaga filmul. Putem vorbi de propriile gusturi cinefile in cazul acestor oameni? Nicidecum.

Revenind la Propriul stil vestimentar, constat cu surprindere un lucru: ma imbrac acum mult mai colorat decat o faceam cand eram copil. Pe atunci eram oglinda celor care ma imbracau si a vremurilor respective. Mai mult ca sigur, daca as fi trait intr-o tara libera si in anii 80 as fi avut macar 15 ani, mi-ar fi placut enorm stilul vestimentar de atunci.

Ca o ultima observatie, nu ma intereseaza opiniile altora legate de propriul meu stil vestimentar. Eu nu ma imbrac ca sa plac altora, nu ma imbrac ca sa fiu adecvat unui eveniment, eu ma imbrac pentru a fi eu insumi. Singurele evenimente la care sunt de acord sa ma imbrac altfel sunt inmormantarile. Altfel, de ce ar trebui ca EU sa-mi modelez propriul stil vestimentar pe(ntru) un eveniment? Daca evenimentul, organizatorii acestuia, au nevoie de Emil Calinescu, de felul sau de a fi, cu bune si cu rele, sa-l invite. Daca au nevoie de un alt Emil Calinescu, de imaginea pe care ei si-au proiectat-o despre el, atunci sa fie sanatosi. Eu sunt acelasi Emil Calinescu, unde propriul stil vestimentar este parte integranta din mine.

Propriul stil vestimentar este acelasi, chiar si in competitia Super-Blog 2019. Caci in aceasta competitie este inscris ACEST articol. Daca va intrebati de ce nu am poze si cu fostul meu (non)stil vestimentar, raspunsurile sunt 2: nu prea am poze de cand eram mic si, in al doilea rand, imi e cam rusine cu modul in care eram imbracat. Cum eram imbracat, nu cum ma imbracam. Am spus corect πŸ™‚

Propriul stil vestimentar Emil Calinescu Turda

Propriul stil vestimentar cum e in cazul vostru? Aveti asa ceva? De ce da, de ce nu? Nu va cer parerea leagata de stilul meu, caci pur si simplu nu ma intereseaza. Bine, fie, daca va place, puteti sa-mi spuneti πŸ™‚

ps: Uitasem concluzia: Propriul stil vestimentar a fost dintotdeauna acelasi, caci pana sa existe el nu aveam un astfel de stil..

3 Replies to “Propriul stil vestimentar a fost dintotdeauna acelasi

  1. Pingback: Proba 12. EvoluΘ›ia stilului vestimentar

  2. E important propriul stil vestimentar… pentru ca in functie de el te percep ceilalti…

    • Unii nu au. Se imbraca cu orice si-si iau haine doar cand au nevoie. Pe astia nu-i inteleg πŸ™‚

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *