Pupaza din mortii tei este tipul de carte despre care imi este greu sa scriu. Unora le este rusine, considerand-o a fi nedemna de a fi numita carte. Pentru unii, este inferioara chiar si celeilalte carti-hit, Suge-o Ramona. Ma rog, pentru unii, a se citi pentru unele, Suge-o Ramon este nefrecventabila din cauza titlului.
Revenind la Pupaza din mortii tei, trebuie sa subliniez cele 3 mari calitati ale cartii:
- Este o carte foarte orala. Este scrisa ca si cum cineva ti-ar relata oral acele povesti. De aici si stilul hai sa zicem neingrijit atat stilistic, cat si ortografic.
- Este foarte incorecta politic. Ostentativ incorecta politic. In timp ce unii, in special studiourile Disney, vor sa rescrie toate basmele clasice intr-o forma corecta politic, un nene din Romania incearca sa le rescrie in sens invers: obscen, incorect politic, asa cum le-ai rescrie dupa cateva beri si dupa o discutie de santier cu prietenul din copilarie. Ceea ce, nu neg, e ok.
- Este o carte sincera. Nu incearca sa-ti fardeze realitatea, nu te minte, autorul nu incearca sa se dea ceea ce nu este. Drept urmare, inca o bila alba.
E drept, este destul de neingrijit redactata, multe greselil de scriere, virgulele lipsesc in 90% din cazuri (situatie pe care sincer o prefer celei in care o virgula e in plus), este o carte la care multi intelectuali stramba din nas, fara sa-i condamn, insa o carte care-si va indeplini obiectivul principal: te va face sa razi. Ma rog, unii nu vor rade la astfel de glume, le vor considera de santier, de autobaza. Eu, unul, am ras cu gura pana la urechi.
(daca vreti sa AUZITI povestea de mai jos din gura autorului dati drumul la clipul de mai jos)
Pupaza din mortii tei nu este doar cu povesti clasice rescrise, gen Pupaza din tei, ci are cateva legende misto cu oameni celebri. Iti face o incursiune misto prin istorie. Unii spun ca pangareste imaginea unor oameni importanti, precum Kogalniceanu, altii considera ca e o dovada de curaj. Eu doar am ras 🙂
Dupa mine, dovada de curaj este si sa recunosti ca ti-a placut Pupaza din mortii tei. Ma rog, in cazul unora este o dovada de curaj sa recunoasca faptul ca AU CITIT aceasta carte. Uitati-va doar cat de putine bloguri de carte au articol despre carte (eu stiu minimum 3 bloggeri care au citit-o, dar care n-au scris despre). Unii nici macar n-au pus pe Goodreads ori pe Facebook ca citesc cartea. Citate nici atat.
Mi-am amintit de bancul cu bordelul si trabantul: ti-e rusine cand intri, ti-e rusine cand iesi, dar ce bine e inauntru. Totodata, maneaua e ca bordelul: din cand in cand il frecventezi, dar nu te lauzi in gura mare c-o faci. Nu degeaba spusesem despre Suge-o Ramona ca e o manea literara.
Sfatul meu: cititi Pupaza din mortii tei si bucurati-va de ea. Bucurati-va de glumele incorecte politica. Radeti pe saturate. Asta cat inca mai puteti, caci corectitudinea politica extrema ar putea, intr-un viitor deloc indepartat, sa interzica astfel de opere.
Caci da, mi-a placut mult Pupaza din mortii tei, o recomand tuturor. Chiar si intelectualilor. Chiar si feministelor (celor care chiar citesc carti, o raritate). Eu am comandat-o de pe Cartepedia, poate fi gasita si-n libraiile fizice Librarium (reteaua Librarium – Cartepedia fiind a doua mare retea nationala de librarii in care a intrat volumul), insa o puteti comanda si de pe site-ul oficial al pupezei. Eu voi comanda lunile urmatoare volumul 2, desi semnalele sunt c-ar fi un pic mai slab decat primul. Si, oricum, mai greu de citit din cauza ortografiei. Ramane de vazut.
ps: Autorul cartii Pupaza din Mortii Tei, Gabriel Dumitriu, este moldovean (daca ati dat drumul clipului de mai sus v-ati dat deja seama). Drept urmare, veti vedea foarte des expresia-emblema a moldovenilor, “uai”. Sper ca nu va deranjeaza. Iar daca va deranjeaza asta e. Expresia in cauza tot acolo va ramane. Daca vreti sa il auziti pe autor mai pe larg, vedeti clipul de mai jos:
ps2: Daca vedeti vreo eroare de scriere ori una gramaticala, sa stiti ca am vrut sa scriu articolul despre Pupaza din mortii tei in stilul cartii. Daca articolul este corect cap-coada, inseamna ca nu mi-a iesit.
Dacă ați fi urmărit evoluția autorului, ați fi observat că forma în care cartea este scrisă este asumată. Predomină caracterul oral, colocvial, dar ce să facem dacă nu sunteți toți absolvenți de litere, nu suntem specialiști în lingvistică și nu suntem toți angajați ai Academiei Române. Majoritatea oamenilor sunt oameni obișnuiți, iar cartea surprinde într-o manieră originală aspecte culturale, care par a fi interpretate de oameni obișnuiți. Sincer mie mi-a adus aminte de Conu Leonida față cu reacțiunea a lui I.L Caragiale.