Elizabeth a disparut este o carte pe care o recomand tuturor celor care au batrani la care tin, respectiv tuturor celor care incep sa se teama ca ajung la varsta aceea deloc placuta. Desi se recomanda a fi thriller psihologic, este de fapt un roman despre batranete si despre uitare. Maud, eroina principala, este o persoana lovita de una dintre cele mai nenorocite boli ale batranetii, dementa senila, boala care o impiedica sa-si aduca aminte actiunile imediat anterioare. Ea pur si simplu ajungea intr-un loc fara sa stie ce cauta de fapt, fara sa stie motivul actiunii sale.

Intriga actiunii cartii este disparitia celei mai bune prietene a lui Maud, Elizabeth. Din pacate, insa, Maud nu-si aminteste mare lucru, iar restul oamenilor, in frunte cu fiica ei, nu o cred. Cautarile ei au, insa, un efect neasteptat, caci asa cum se intampla deseori in cazul acestei boli, trecutul foarte indepertat revine in memorie mult mai usor decat cel apropiat. Oamenii batrani isi amintesc lucruri de acum 50 de ani mai repede si mai usor decat ce au facut cu cateva minute in urma.

Problema acestei carti, mai ales in cazul meu, este ca-i mega-deprimanta. Pe langa faptul ca am intalnit cazuri de astfel de batrani, mai este vorba si de chestia pur personala legata de cum voi ajunge eu la batranete. Si cat de repede se va intampla asta.

Scriam intr-un articol pe blogul de teatru despre cat de mult urasc eu spitalele. Aici ar trebui sa continui un pic spusele din acel articol. In mod ideal, deci, ar trebui sa traim atat timp cat ne permite organismul. Sunt societati unde acest lucru era facut cu brutalitate, unde oamenii batrani nu sunt ingrijiti ci sunt lasati sa moara. Nu va ganditi doar la societati antice, la Spartani, caci si eschimosii isi lasa batranii sa moara de frig. Este o forma extrema de conservare a speciei.

Revenind la carte, la Elizabeth a disparut, desi intr-un fel se aseamana cu romanul Acolo unde canta racii, un thriller care nu e thriller, in acest caz mi-a placut, chiar daca doar partial, rezultatul. Am reusit sa empatizez cu personajul, sa traiesc alaturi de Maud, sa sufar impreuna cu ea, lucru pe care n-am reusit nicicum in cazul celuilalt pseudo-thriller.

Nu, nu este thriller, Elizabeth a disparut  este o drama psihologica departe de ideea de thriller, insa este o poveste legata, bine construita, cu un personaj principal extrem de uman. De vulnerabil, de plin de defecte, deci de uman.

Am insa o problema cu finalul, care mi se pare mult prea sec. Nu intru in detalii, nu vreau sa fac spoiler.

Va spun doar ca lucrul care m-a facut sa empatizez si mai mult cu protagonista a fost modul de narare: la persoana I. Simtindu-ma in mintea ei, stiindu-i cele mai ascunse ganduri, m-am putut pune in pielea ei. Inchideam ochii si ma imaginam pe mine. Oare voi ajunge asa vreodata? Sper sa nu.

Exceptand finalul, Elizabeth a disparut este o carte buna. Teoretic. putea fi mai buna, dar orice infloritura ar fi facut-o necredibila. Cumva, la cateva zile bune dupa ce am terminat-o, cred ca autoarea a scos maximum dintr-un astfel de personaj. Prefer un personaj uman, plin de defecte, care nu face lucruri spectaculoase, in dauna unui personaj la fel de uman care, brusc, spre final, devine super-erou. Prefer realismul, mai ales ca asta isi propusese sa fie.

Elizabeth a disparut a aparut la Editura Litera (in colectia Buzz Books), dar poate fi comandata si de pe Cartepedia, Elefant, Carturesti, Libris ori eMag.