Puterea absoluta este cartea de debut al lui David Baldacci, ecranizata de Clint Eastwood. Desi atat autorul, cat si romanul sunt celebri, eu nu aflasem de ei pana in urma cu cateva zile.

Dupa ce l-am citit, singurul lucru pe care pot sa-l spun LA CALD este ca vreau sa mai citesc si alte carti de-ale autorului.

Dar sa o luam pe rand: Puterea Absoluta ne spune povestea unui spargator profesionist de case, care intr-una dintre spargeri asista la o crima infioratoare. In casa care trebuia sa fie goala ajung tanara nevasta a proprietarului locuintei (un batran magnat) si … presedintele SUA (care chiar si in aceasta escapada era insotit de garzile sale de corp si de asistenta personala). Spargatorul profesionist asista la uciderea tinerei sotii de magnat si la cum oamenii presedintelui sterg urmele. Practic, un om care nu trebuia sa se afle acolo asista la o crima. Pe cine va implica el, ce alte victime vor mai cadea si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Despre scriitura si aspectele pur literare ale cartii numai de bine: suspans cat cuprinde, cateva personaje mai mor pe parcurs (si e al dracului de bine, d-aia e thriller, sa se mai si moara, nu sa danseze toti Hora Unirii si sa se pupe la final), personajele, atat cele care raman, cat si cele care ne parasesc pe parcurs, sunt foarte bine conturate, iar scriitura e extrem de dinamica fara sa fie simplista. Iar traducerea (cartea fiind aparuta la Editura Rao) este foarte buna. Cartea a aparut original in 1996 (varianta originala), drept urmare trebuie sa va marturisesc ca am fost socat de cat de buna si de actuala inca este. Mai putin partea tehnica, telefoanele fixe si nu mobile, telegraful si alte chestii care-mi sunau ciudat.

Trecand, insa, peste aceste aspecte literare, trebuie sa vorbesc despre cele 5 chestii care mi-au atras atentia. Cele 3 subiecte principale ale acestei carti.

Primul dintre ele este legat de persoana hotului, a spargatorului, un om cu principii extrem de solide. Luther Whitney, caci asa il cheama, era un spargator profesionist de case care facuse niste ani buni de puscarie. Desi nu mai avusese probleme cu legea de aproape 20 de ani, el continuase sa-si practice MESERIA. Nu vreau sa fac spoilere, nu vreau sa intru in detalii legate de familia lui, vreau doar sa subliniez aceeasi problema: cine sunt cei buni si cine sunt cei rai? Faptul ca un om este rau intr-o privinta il face rau in TOATE privintele? Iar daca e sa discutam efectiv despre ocupatia lui, eu as spune ca era un fel de haiduc: fura doar de la bogati, de la cei care-si permiteau sa piarda. In rest, multi dintre cei care-l cunoscusera considerau ca este cel mai bun om pe care-l intalnisera. Bun, corect, cinstit, cu principii. Suna ciudat, stiu.

A doua chestie este legata de … presedintele Americii. Desi cartea este scrisa in 1996, credeti-ma, in mintea mea era Trump. Stiu ca putini isi pun intrebarea asta, insa eu mi-as pune-o: dintre toti presedintii, care ar fi cel mai probabil presedinte sa faca asa ceva? Daca acest roman ar fi fost scris in timpul mandatului Trump, in mod sigur oamenii s-ar fi gandit la el. Eu am facut-o chiar daca romanul a fost scris acum peste 20 de ani. Ca sa nu fiu acuzat de altceva, eu as vota cu Trump daca as avea posibilitatea si m-am bucurat de victoria lui. Ma rog, mai mult m-am bucurat de infrangerea doamnei Clinton. Ideea ramane.

O a treia chestie, strans legata de a doua, este care presedinte, al carei tari mai precis, mai are serviciul secret personal pe care-l are Presedintele Americii? Mai pe scurt: cartea aceasta este posibila numai si numai in SUA. Fix d-asta se numeste Puterea absoluta, pentru ca doar Presedintele SUA are Puterea Absoluta. Ma rog, si cativa presedinti de pseudo-democratii ori chiar dictatori oficiali. Chiar asa, ce ar fi facut Presedintele Rusiei intr-o situatie asemanatoare?

A patra chestiune, la fel de importanta, este legata de executanti, oamenii care au apasat pe tragaci, care au dus la indeplinire ordinele criminale. Cat de vinovati sunt ei? Cati oameni ar fi facut ce au facut ei? Si, cel mai important, daca faptul ca au facut asa ceva ii face niste oameni de invidiat ori, dimpotriva, niste oameni de condamnat? Cumva, fidel principiului meu de a ma pune in pielea personajelor, am ajuns sa ma pun in pielea lor si nu in pielea Presedintelui. EU CE AS FI FACUT DACA AS FI FOST IN LOCUL LOR? Nu am raspuns cert, mai degraba as spune ca fix pentru ca nu am un raspuns cert nu as fi bun si nici nu mi-as dori sa detin acel rol.

O ultima chestiune este o intrebare care mi-a venit la sfarsit, citind postfata (cuvantul autorului): Institutia Prezidentiala iese sifonata in urma acestei carti sau, cumva, cartea are efectul contrar? Recititi punctul trei (a treia chestiune): cumva faptul ca doar in SUA Presedintele are o asemenea putere are un efect benefic asupra imaginii SUA? Ceva de genul: presedintele are o tona de puteri, inclusiv asta, dar nu si le foloseste pentru ca Bravul Popor American voteaza doar presedinti competenti, plini de omenie si extrem de chibzuiti. Eu intreb serios, caci sunt obisnuit cu povesti (carti si filme) din care sa reiasca faptul ca Presedintele SUA e un om corect si cinstit, care intr-un final salveaza planeta. Aici e fix invers si nu-mi dau seama ce efecte are (a avut?) asupra oamenilor (americani si neamericani).

Ca de obicei, am mai multe intrebari decat raspunsuri. 🙂

Per total, Puterea absoluta este printre cele mai bune carti citite de mine anul acesta. Suspansul este principalul ei atu, desi nu e nici pe departe singurul. V-o recomand din suflet, indiferent daca sunteti americanofobi ori americanofili.

Puterea absoluta a aparut la noi la Editura RAO si poate fi comandata (si) de pe Elefant, Cartepedia si eMag. Mai sus si mai jos gasiti 2 trailere ale ecranizarii 🙂