Rebecca de Daphne du Maurier este considerat unul dintre cele mai bune romane scrise vreodata. Pentru ca si ecranizarile, ca-s mai multe, au fost laudate, am zis ca este cazul sa ii dau o sansa. Asteptarile erau mari, am luat cartea in mana cu gandul ca voi citi ceva de calitate superioara. Iar faptul ca aceasta carte era considerata thriller, desi nu 100%, m-a facut cu atat mai curios. Bonus: In anul 2000, romanul Rebecca a fost numit cel mai bun roman de mister al secolului. Deci aveam absolut toate motivele sa-l citesc.

Povestea este complexa, putand fi cu greu rezumata intr-un singur paragraf: o avem pe eroina principala, cea care ne povesteste toata actiunea, cea pe care o vom cunoaste cel mai profund, cea careia ii vom afla cele mai ascunse ganduri, si o avem pe Rebecca, cea pe care eroina trebuie s-o inlocuiasca, cea in umbra careia eroina noastra principala se afla tot timpul. Eroina noastra se casatoreste cu un mare bogatas, Maxim de Winter, proaspat vaduv, si se muta pe mosia lui, la Manderley. Acolo da peste tot de Rebecca, toti angajatii sotului ei ii duceau lipsa, tot domeniul fusese aranjat de Rebecca, toti vecinii o regretau, absolut toata lumea o vedea pe eroina noastra drept inlocuitoare.

Cum a murit Rebecca, cum se complica lucrurile si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Tot voi va trebui sa aflati numele eroinei principale. Nu va zic mai multe.

Acum este timpul sa inlatur suspansul, misterul ACESTUI ARTICOL: romanul Rebecca m-a dezamagit. Este tipul de carte care trebuia sa se termine mult mai repede, care are cam cu 100 de pagini mai mult decat era necesar. Suspansul este doar pe final, in rest cartea nu este deloc, dar deloc conflictuala: intepaturile dintre noua sefa a casei si una dintre servitoare par la inceput doar certuri intre copii, parca 2 copii se cearta pe o jucarie. Miza este minima, certurile nu par a avea un scop major.

De ce lauda lumea romanul Rebecca imi este greu sa inteleg. O fi chestie de gusturi, evident ca este subiectivitate, insa cu siguranta sunt si chestii care-mi scapa. Cand contesti opinia unui om, oricine ar fi el, poate fi vorba de subiectivism; cand contesti parerea mai multor oameni, e clar ca ei au vazut ceva ce tu nu ai vazut. E ceva ce evident imi scapa. Poate ma ajutati voi, poate m-oi dumiri intre timp.

Per total, romanul Rebecca nu este deloc rau. Este decent, are personaje bine conturate, insa are un stil mult prea descriptiv, actiunea este mult prea lenta, iar personajele par toate un pic ori chiar un pic mai mult antipatice. Nu e stilul meu, prefer povestile mai alerte, mai vii, insa altii il vor aprecia fix din acest motiv.

Cea mai recenta traducere in limba romana a romanului Rebecca a aparut la Editura Litera si poate fi comandata de pe Elefant, Libris, NORIEL, Carturesti, CLB, Cartepedia si eMAG. Prin anticariate si pe OLX puteti gasi si una dintre versiunile mai vechi. Eu va arat in poza de cover a articolului trei astfel de coperti.