Pana sa va vorbesc efectiv despre cartea Strainul de la nunta, trebuie sa va vorbesc un pic despre autorul britanic A. E. Gauntlett. Omul este la baza agent literar, cartea aceasta venind ca o surpriza, fiind scrisa printre alte carti pe care agentul (imi vine sa-i spun impresarul) le promova.

Ideea este interesanta, desi este pur si simplu imposibila in Romania. In alte tari, daca un om are un manuscris bun, el se duce cu manuscrisul la un agent. Abia apoi agentul ia legatura cu o editura sau alta.

Eh, acest agent literar este de multe ori vazut drept samsar, un om fara calitati artistice, un vanzator, un uzurpator. Este evident multa frustrare, atat din partea autorilor, cat si din partea cealalta. Acest autor, A. E. Gauntlett, a vrut sa demonstreze ceva, sa darame niste mituri, sa arate ca el poate fi bun si la scris. Sa arate ca de fapt e si el scriitor.

Cum este Strainul de la nunta? Cum este A. E. Gauntlett ca scriitor? Pai, pe scurt de tot, decent este raspunsul la ambele intrebari. Detaliile urmeaza in randurile urmatoare.

Annie se casatoreste cu Mark, viata lor urmand a fi una fericita. Insa Mark inca isi iubeste fosta sotie, disparuta in conditii misterioase. Cum s-au cunoscut cei doi, cine este Annie, ce trecut ascunde ea, ce ascunde si Mark si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Partea care mi-a displacut la acest roman Strainul de la nunta este alternanta inexplicabila a perioadelor. Inteleg dorinta de a scrie o poveste neliniara, insa aici totul pare un pic haotic. Lipsit de sens. De justificare literara. Lectura este ingreunata (romanele liniare sunt USOR de parcurs, mult mai relaxante) si nu-mi dau seama daca justificat sau nu. Sunt convins ca daca ACEEASI poveste ar fi fost narata liniar ar fi iesti un roman mult mai alert, mai usor de urmarit.

Da, afland ulterior “ocupatia” autorului, tind sa cred ca acest roman este un draft. O incercare. Una pe care el, ca agent literar, si-a permis-o, una apreciata de unii cititori, dar cam atat.

Sunt multe personaje complet inutile, insa nu vreau sa incep sa le enumar. De obicei ma plang de personaje insuficient creionate, aici mi se pare exagerat numarul personajelor, multe dintre ele dovedindu-se pur si simplu … inutile.

Nu ma pronunt asupra stilului, in cazul traducerilor este un mix intre autor si traducator, asa ca voi concluziona prin a spune ca autorul A. E. Gauntlett avea probabil nevoie de mai mult timp pentru a-si cizela opera. Talent are, insa pare ca incearca prea multe, pare ca vrea sa dea lovitura din prima, cu romanul de debut. Si din pacate, ca la fotbal, cand te straduiesti prea tare risti sa pierzi mingea si echipa sa ia gol din cauza ta.

Mi-a placut suspansul, mi-a placut personajul Annie, mi-a placut si Mark, mi-a placut si chimia, respectiv lipsa de chimie dintre ei, insa poate am ajuns eu un cititor de thrillere mult prea pretentios, caci la final senzatia este ca povestea si-a ratat potentialul urias. O idee initiala foarte buna care putea fi pusa in aplicare mult mai bine, mult mai eficient.

Va recomand Strainul de la nunta nu ca cel mai bun thriller pe care-l puteti citi, ci ca pe o carte pe care o puteti lua drept exemplu: un agent literar, cu master pe literatura (deci nu chiar un neica-nimeni) incearca sa fie si el scriitor. Daca i-a iesit sau nu ramane sa va pronuntati singuri.

Ca dorinta personala, daca A. E. Gauntlett va mai scoate vreo carte, eu chiar vrea sa o citesc. Sunt convins ca a doua va fi mai buna. Ori macar cu mai putine briz-briz-uri inutile. Va dori sa iasa in evidenta cu mai putina ardoare. Si, dupa cum stiti, less is more.

Strainul de la nunta a aparut in limba romana la Editura LITERA, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.