Nu dati cu pietre in Julieta este incheierea de gala, fastuoasa, a seriei. Daca-n prima carte, Julieta avea un pistol, fusesem total nemultumit de final, de faptul ca fusesem mintit pe parcursul intregii cartii, iar la a doua carte, Un glont pentru Julieta, fusesem nemultumit de mobilul crimei, in loc sa vedem o intreaga increngatura si o gramada de servicii secrete implicate am avut pur si simplu o crima pasionala comisa de un arab indragostit nebuneste de eroina noastra, in cazul acestei carti finalul este (aproape?) perfect. Este, din punctul meu de vedere, mixul perfect intre happy-end (nu trebuie sub nicio forma sa invinga cei buni) si un final demn de thriller. Thriller, nu poveste de dragoste in care iubirea invinge, da?
Nu dati cu pietre in Julieta incepe cu moartea sotiei noului proprietar al clinicii Provita. Principalul suspect este gradinarul de etnie rroma. Acesta este aparat in instanta, pro-bono, de catre Speranta, o avocata de aceeasi etnie, care pe langa cazurile banoase pe care le avea la marea firma unde lucra, accepta constant si cazuri de genul. Atunci cand suspectul de etnie rroma moare si el in inchisoare, suspiciunile politiei si ale serviciilor de informatii sporesc. In plus, suspectul ii fusese candva pacient si Anei Stancu, chemata din acest motiv de urgenta in tara. Care este intreaga increngatura, cine-s vinovatii pentru cele 2 decese si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Continue reading
