Te voi ucide zambind este romanul de debut al tinerei scriitoare americane Vera Kurian. Ea este doctor in psihologie sociala, Spun din start: cartea ei este BUNA, am resimtit cateva influente sociologice, psiho-sociologice, mi-a placut suspansul de pe durata ei, insa am fost PROFUND dezamagit de final. Explic mai jos totul.

Te voi ucide zambind ne spune povestea lui Chloe Sevre, admisa la facultate in urma unui program special: ea, impreuna cu alti 6 studenti, erau psihopati. Erau declarati oficial ca atare, fiind admisi la universitate pentru a fi studiati. Profesorul care coordona acest program voia sa arate ca ei pot fi oameni normali, perfect functionali. Evident, cei 7 magnifici (cifra magica, evident) aveau si cateva obligatii: de pilda, aveau un ceas la mana, un smartwatch special, prin intermediul caruia raspundeau la scurte chestionare legate de starea lor. In momentul in care raspundeau la intrebari li se inregistra si locatia, pentru ca echipa de cercetare sa poata face corelatiile necesare. In plus, ei trebuiau sa participe si la anumite exercitii, pentru care trebuiau sa mearga in cladirea facultatii de psihologie din campus.

Chloe era psihopata, stia acest lucru, drept urmare avea si un alt plan, unul personal, ascuns: sa omoare un tip care o violase la 12 ani.  Ea isi planificase si ziua exacta in care trebuia sa aiba loc crima.

Din pacate pentru ea, desi stia ca vor mai fi altii ca ea, nu stia cine sunt acestia. Stia ca mai sunt alti psihopati in campus, insa nu stia cine sunt ei, asa cum nimeni nu stia ce fel de om este ea.

Lucrurile se precipita atunci cand 2 dintre studentii inscrisi in program sunt gasiti morti. Pentru Chloe cele 2 morti pot fi, insa, si un mare noroc: oare ar putea masca astfel propria crima? Ar putea sa-si omoare tinta, dand vina pe criminalul in serie?

Fara sa va dezvalui finalul, il voi critica, spunand ca el strica aproape toata constructia de pana atunci. Mi-a parut ca autoarea a dus povestea in mod corect pana atunci, a aratat ce avea de aratat, atat literar, cat si psihologic, a conturat foarte bine personajele, insa la final s-a precipitat, n-a stiut sa incheie corespunzator demersul.

Personal, m-au dezamagit 3 lucruri legate de final:

  1. Miza. Nu este de ajuns sa afli vinovatul, criminalul, sau cel putin nu pentru mine, caci la fel de importanta este si motivatia acestuia. Uneori poti fi aflat criminalul de ceva timp, de acum 100 de pagini, insa iti continui lectura pentru a afla motivatia acestuia. In acest caz motivatia este subtire, dezamagitoare. Simti ca ai citit degeaba intregul roman.
  2. La final, faptul ca unul dintre personaje este si narator, Chloe, iti taie mult din suspans. Stii din start ca ea va supravietui. Oricum imi displace ideea “semi-naratorului”. Aici, Chloe isi imparte rolul cu un narator omniscient. Pe bune ca nu-i inteleg pe scriitorii care apeleaza la ambele tehnici: oare nu se pot decide asupra unui singur mod de povestire, fie la persoana intai toata cartea, fie la persoana a treia de la un cap la altul?
  3. Scena finala, in loc sa incheie apoteotic intreaga actiune, intregul roman, pare un desen facut de un copil de 5 ani. Daca pana atunci totul fusese inteligent construit, finalul pare a fi fost scris de altcineva, de un fel de clona a autoarei, de cine care voia sa o copieze, care incearca sa-i imite stilul, dar care o da in bara. Serios: DE CE?!

E drept, nu pot trece foarte usor peste lucrurile bune ale cartii, peste bilele albe ale romanului. Pot accepta ca Te voi ucide zambind este romanul de debut al autoarei, pot accepta ca ea nu este 100% scriitoare, ci o socioloaga (psiholoaga) care scrie romane (deci romanul nu e chiar literatura), drept urmare ii pot acorda ceva circumstante atenuante.

In finalul articolului voi face un lucru surprinzator. Desi de obicei critic adaptarile (prea) libere ale titlurilor, de aceasta data va face o marturisire: titlul autohton este MULT MAI BUN (din cam toate punctele de vedere) decat cel original din engleza. Comparati si voi, chiar daca ati citit inca romanul: Never Saw Me Coming vs Te voi ucide zambind. Care titlul este mai atractiv, mai usor de tinut minte, mai creativ, mai inteligent? Nu-i asa ca si fara a fi citit romanul, tot titlul autohton invinge clar la puncte?

Per total, Te voi ucide zambind (Never Saw Me Coming) de Vera Kurian este un roman excelent care are un final dezamagitor. Per total, rezulta o carte doar buna care avea potential. Scriitoarea promite, insa imi doresc din suflet sa abordeze altfel finalurile urmatoarelor carti.

Te voi ucide zambind (Never Saw Me Coming) a aparut in limba romana la Editura RAO, putand fi achizitionata si de pe Elefant, Libris, Carturesti, Libraria Delfin, Cartepedia, CEL.RO, Librarie.net, CLB, Bookcity sau eMAG.

ps: Atunci cand m-am apucat de citit romanul Te voi ucide zambind NU stiam ca scriitoarea este de culoare. Nu am stiut nici macar o secunda pe parcursul lecturii. Am aflat abia cand am cautat poza cu autoarea pentru a face colajul deja obisnuit pentru a-l pune cover la articol. Legat de acest lucru, trebuie sa va marturisesc ca am fost intrebat in mai multe randuri CATI scriitori de culoare am citit. Ce am raspuns atunci, de fiecare data, va raspund si acum: NU STIU. Din punctul MEU de vedere, este gresit si sa excluzi o carte doar pentru ca este scrisa de un scriitor de culoare, dar nici discriminarea pozitiva, cea conform careia trebuie sa alegi MUSAI o carte pentru ca este scrisa de cineva de culoare, nu este deloc in regula. Mie-mi provoaca repulsie. Strict in acest caz, in afara faptului ca actiunea se desfasoara in timpul protestelor BLM si a faptului ca unul dintre protagonisti, unul dintre studentii din program, este de culoare, nu este nimic despre rasism, in niciun sens. Si, ca sa dau aceasta carte ca exemplu: as fi citit-o chiar si daca as fi stiut dinainte ca este scrisa de o autoare de culoare. E drept, poate as fi cautat mai bine, mai atent, elementele legate de rasa, de culoarea pielii. Poate ele sunt, dar nu mi-au atras atentia. Altfel spus, mai bine ca n-am stiut dinainte, am putut sa ma bucur de poveste (pana la final, de final chiar NU m-am bucurat!) fara sa stiu astfel de detalii. Pentru mine, ca cititor, sunt detalii inutile. Dar pentru unii cititori de-ai acestui blog s-ar putea dovedi importante.