Zona Invizibila – Dean Koontz

8 Mar

Zona invizibila, de Dean Koontz, abordeaza o tema care pentru mine e mai sensibila decat altele: posibilul control pe care altii l-ar putea exercita candva asupra noastra. Asupra mea.

V-am mai zis, ma tem mai mult de faptul ca in viitor cineva m-ar putea controla decat ma tem de eventualele boli care m-ar putea rapune. Nu e prima oara cand dau de o astfel de poveste, probabil cea mai intensa experienta fiind cea traita la teatru la Ramnicu Valcea, unde am vazut spectacolul Fata din masinarie.

In Zona Invizibila este vorba de niste sinucideri suspecte. Sinuciderea, acea moarte deloc suspecta pe care foarte multi anchetatori, politisti si medici legisti deopotriva, refuza sa o ancheteze. Iar ei, sinucigasii, sunt acele persoane cu care foarte putini pot empatiza.

Fix ca-n viata reala, norocul societatii (si ghinionul celor din spatele Marelui Plan) a fost ca una dintre victime era sotul unei foste agente FBI. Exact ca peste tot: nu e o problema mare cand moare un om, nici cand mor 2, nici cand mor 10. Devine, insa, o problema atunci cand moare un om IMPORTANT. Abia atunci oamenii incep sa-si puna probleme, sa-si puna intrebari.

Totodata, o problema recurenta in povestile americane, fie carti ori filme: suprapopularea si remedierea brutala a acestei probleme. Practic, tipul de personaj negativ, antagonist, care face rau vrand de fapt sa faca bine. Un fel de dictatori care constientizeaza o problema, sa zicem reala, dar care iau niste masuri absurde de remediere a ei. Suprapopularea este problema, toata lumea este de acord cu ea, problema care, insa, nu se rezolva prin masacre in masa, directe ori indirecte. Sau, ma rog, eu nu pot fi de acord cu astfel de rezolvari. Poate, cine stie, multi, in sinea lor, fara sa aiba curajul sa recunoasca in public, sunt de acord cu astfel de masuri. Pe ascuns, fara sa se poata lauda cu asta nici macar prietenilor.

Vedeti exact in Zona Invizibila cine era/u cel/i din spate, care erau scopurile sale/lor, de ce victimele se sinucideau, cum erau acestea alese si, mai ales, cum se petrecea totul. Care era procesul fizic prin care o persoana devenea victima.

As zice ca citind Zona Invizibila, de Dean Koontz, veti vedea si cum se termina totul. Doar ca nu se termina nimic la finalul acestei carti, caci este de-abia primul volum al seriei. Vor mai fi, din cate inteleg, inca 3.

Pentru mine Zona invizibila a fost prima carte de Dean Koontz pe care o citesc. Chiar daca mai lenta decat mi-as fi dorit, mi-a placut mult modul in care eroina principala, (fosta) agenta Jane Hawk, este conturata. Ma astept, deci, ca volumul 2 sa fie mult mai dinamic. Poate-s eu defect si tratez intotdeauna volumul 1 ca pe unul introductiv.

Totodata, pe langa aceasta serie, cu Jane Hawk personaj principal, ma tenteaza si alte carti scrise de acelasi autor. De altfel, povestea autorului american mi se pare interesanta in sine. O poveste care-l face sa devina inca SI mai interesant.

Per total, Zona Invizibila de Dean Koontz, prima carte din seria Jane Hawk, este una extrem de interesanta. Luata distinct, este o carte doar buna, dar ca volum introductiv, daca vedem imaginea de ansambla, poate fi considerata foarte buna. Chiar excelenta pe alocuri.

Zona invizibila de Dean Koontz poate fi cumparata de pe site-ul Editurii RAO ori de la librariile online Carturesti, Libris, Cartepedia, Elefant, Diverta sau Emag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *