Cartea Bazar Bizar mi-a dat de gandit din 3 perspective. Fiecare dintre ele mai dubioasa, mai interesanta, mai dubioasa.
Pana sa vi le dezvalui, trebuie sa va spun descrierea oficiala a acestei carti de povestiri (proza scurta):
Un prozator descopera ca tot ceea ce scrie a mai fost scris de altii – si inca mai bine. Se sinucide, dar pana si masura ultima este ecoul involuntar al unui gest comis de o celebritate. Vizita unui presedinte american produce manifestari papuase in inima unei tari cu aspiratii europene. O provinciala cu spirit intreprinzator organizeaza un bordel unde se poate face si sex, dar si hermeneutica. Un staroste din fotbal esueaza in tentativa de pacifizare a galeriilor atatate. Comandantul unei unitati militare cade in capcana crancena a catorva soldati cu idei trasnite. Un barbat intra intr-o frizerie si e pe punctul de-a fi mutilat fiindca femeia care-l tunde e intrerupta din vizionarea telenovelei preferate. O firma profesionista de vanzari cultiva o romgleza care provoaca abandonul profesional al unui nou-venit dupa doar o zi de serviciu. Bine-ati venit in Romania pulsatila si absurda a ultimilor ani. Faceti cunostinta cu o parte din locuitorii ei si apoi consultati – la alegere – un medic sau un oracol. Daca mai ajuta la ceva.
Prima perspectiva este data de anul aparitiei acestei carti, 2004. Practic, am ramas socat sa constat ca toate acele situatii, intamplari, puteau sa se fi petrecut la fel de bine in 2010, 2016 sau 2019. Ma rog, cartea a fost terminata prin decembrie 2018, de atunci zace acest articol in draft.
Legandu-ma strict de povestea vizitei presedintelui SUA in Romania, sunt convins ca daca ar veni acum Merkel, Macron, Trump ori Trudeau (idolul hipsterimii), lucrurile s-ar petrece cam la fel. Cu amendamentul ca-n cazul lui Trump ne-am putea procopsi si cu o manifestatie a hipsterimii #rezist impotriva unui dusman declarat al mentalitatii de genul. Dar sa lasam politica.
O a doua perspectiva tine de personajele in sine: toate sunt tipul de personaje pe care le dispretuiesc in viata de zi cu zi. Mincinosi, cu capul plecat, corporatisti vorbitori de romgleza scarboasa ori scriitori ratati care-si plang vesnic de mila. Pe frizerita care nu putea tunde din cauza telenovelei unde ar trebui, oare, s-o incadrez?
Altfel, personaje bine conturate, de care ne lovim in viata de zi cu zi. In fiecare zi. Sau de care sigur ne-am lovit de-a lungul vietii.
Si asa ajung, in mod natural, la perspectiva numarul 3, care are legatura cu autorul. Asadar, pe Radu Paraschivescu il urmaresc de ceva ani. Este un bun analist politic si mai ales sportiv. Imi plac articolele lui din Gazeta Sporturilor, il urmaresc cu placere cand vorbeste la Digi. Are verb, se pricepe la fotbal, vede foarte bine situatiile. Este tipul de jurnalist pe care-l urmaresti si-l citesti cu placere chiar si cand nu esti de acord cu el. Sunt putini, el e printre ei.
I-am citit si cateva carti pe care le-a tradus. Este considerat un traducator foarte bun, chiar daca e si el implicat in noile traduceri Harry Potter. E drept, e implicat si in traducerea seriei Narnia, care-i tradusa foarte bine, ca sa dau un exemplu din acelasi gen literar. Sunt multe carti traduse de el, toate bune.
Prin toate acestea, Radu Paraschivescu mi-a lasat impresia unui om care ar avea ce scrie. Care ar trebui sa scrie. Mai mult, mai des, mai de substanta.
Are mai multe carti cu citate, de perle ale politicienilor, fotbalistilor si altor vedete de carton, are mai multe carti de povestiri scurte, cu Bazar Bizar printre ele, dar are foarte putine romane. Deloc multe, majoritatea putand fi caracterizate prin sintagma Lecturi usoare si amuzante.
Nu am nimic cu acest gen literar, din cand in cand simt nevoia si de asa ceva, dar de la un om de litere de genul lui Radu Paraschivescu aveam pretentii mai mari. As fi vrut sa citesc de la el un roman de substanta, atat ca grosime, cat si ca scriere. As vrea sa citesc O CARTE si nu o CARTICICA de Radu Paraschivescu.
N-o avea timp, are prea multe lucruri de facut (din care isi castiga existenta, lucru deloc de ignorat). Sunt de acord. Doar ca, din punctul meu de vedere, Radu Paraschivescu este un fel de talent irosit. Un scriitor care putea fi de anvergura, dar care a preferat calea usoara. A preferat sa vorbeasca la televizor despre fotbal si politica, a preferat sa scrie proza scurta, in loc sa-si ocupe timpul scriind ceva mai important. Este o alegere, nu-l acuz, nu dau cu pietre.
Doar imi exprim un regret personal, de hai sa-i zicem FAN al omului de litere Radu Paraschivescu.
Va recomand din suflet Bazar Bizar, daca n-ati citit-o inca. UNDE anume o gasiti s-ar putea sa fie o problema. Pe site-ul Librariei Humanitas am gasit-o doar ca AudioBook. Daca vreti sa ascultati un scurt fragment, dati play clipului de mai sus (omul are o voce foarte misto, chiar ma tenteaza sa-mi comand cartea si-n format audio, e delicioasa s-o asculti astfel). Probabil prin anticariate si site-uri tip Olx mai gasiti cartea in format fizic. Caci, na, o carte cu titlul Bazar Bizar doar prin … bazare (online si offline) mai poate fi gasita. Deloc paradoxal, chiar firesc as zice.
Vă mulţumesc pentru atenţia cu care mă urmăriţi şi pentru că aţi citit cu plăcere “Bazarul”. Printre atâtea forme de risipire, am totuşi şi câteva romane pe care nu le-aş numi “cărticele” (din punctul meu de vedere, nici “Bazarul” nu e, dar nu vreau să vă schimb părerea): “Fluturele negru”, “Astăzi este mâinele….”, “Cu inima smulsă din piept” etc. Şi iese luna viitoare altul nou: “Acul de aur şi ochii Glorianei”. Cât despre traduceri, să ştiţi că am citit din scoarţă în scoarţă ambele ediţii, Egmont şi Arthur. Traducerile de la Egmont erau pline de greşeli şi inconsecvenţe. Jumătate dintre nume erau traduse, jumătate nu. Dintre cele traduse, unele erau traduse prost. Traducătoarea, foarte tânără şi entuziastă, a confundat printre altele “snape” cu “snap” şi aşa a apărut “Plesneală. Eu am tradus doar volumul III, deci povestea cu sângele nu mă atinge. Dar vă rog să mă credeţi că ediţia Arthur e – cu zeci de dovezi pe text – infinit superioară. Cele bune. R.P.
Va multumesc pentru feedback. Mea culpa in privinta referintei la Harry Potter. Nu am stiut exact a facut traducerile, stiam doar ca ati fost implicat, fara sa stiu exact la ce volum.
Ca idee generala, nu obisnuiesc sa ma uit la traducatorul unei carti. Daca traducerea e buna eu pur si simplu ma bucur de lectura si gata.
Iar pt toti cititorii recomand un interviu interesant cu scriitorul Radu Paraschivescu:
http://suplimentuldecultura.ro/34426/interviu-cu-scriitorul-si-traducatorul-radu-paraschivescu-romanul-middle-england-e-parca-un-semn-de-ramas-bun-din-partea-angliei/