Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului este prima carte a uneia dintre cele mai celebre serii de carti de copii pentru adulti. Pana la finalul articolului veti intelege exact sintagma.

Nu avem, deci, un conflict foarte dur, o inclestare tare, nu avem un personaj negativ puternic, avem foarte multe personaje pozitive sau potential pozitiv, practic o singura vrajtioare impotriva tuturor celorlalti.

Avem, insa, inceputul unei lumi. O poveste care are ca obiectiv doar sa ne prezinte o lume si niste personaje, o lume in care vom mai avea placerea sa mergem, caci mai sunt inca 6 volume.

De fapt, cartea este prequel, a aparut ulterior, fiind penultima in ordinea aparitiei. Editura Arthur, cea care a tradus seria in limba romana, le-a numerotat nu in ordinea aparitiei in limba engleza, ci in ordinea desfasurarii actiunii. Personal, as fi botezat acest volum drept Volumul 0 si nu Volumul 1, dar poate sunt eu prea scrupulos.

Daca vreti sa le cititi in ordinea aparitiei, ar trebui sa cititi seria in urmatoarea ordine: volumul 2, volumul 4, volumul 5, volumul 6, volumul 3, volumul 1, volumul 7.

Fara sa va spun cine sunt personajele, cum e cu leul, vrajitoarea, magicianul si cum se ajunge la acel DULAP, vreau sa va povestesc senzatia mea in timp ce am citit acest prim volum.

Stie cineva cum se numeste acest personaj? 🙂

Intai si intai, trebuie sa va vorbesc despre traducerea Editurii Arthur. Intai am criticat-o in ceea ce priveste traducerea seriei Harry Potter, pe care si acum o consider gresita, ca idee mai mult decat ca realizare, insa acum trebuie sa laud aceeasi editura. Probabil si engleza din aceasta carte este una (mai) usoara, traducerea este evident mai simpla, nu avem atatea nume specifice de case, de ordine, de jocuri.

In al doilea rand, citind aceasta (prima) carte, imi dau seama cat de mult conteaza editia cartii. Am citit o editie cartonata si ilustrata si, credeti-ma, este realmente o placere sa citesti asa ceva! Scris mare, foaie lucioasa, ilustratii sugestive care-ti dau senzatia de pagina aerisita, coperta frumos colorata (de altfel, vazand toata colectia, imi dau seama ca fiecare carte are alta culoare). O carte si o colectie pe care-ti face placere s-o ai in biblioteca.

Am pozat colectia atunci cand am primit-o

Si tot legat de editia Editurii Arthur, va dezvalui citatul cu care mi-am inceput lectura. Asadar: C.S. Lewis: “O carte pentru copii de care se bucura doar copiii este o carte proasta chiar si pentru ei. Scrierile bune dureaza in timp. Un vals care iti place doar cand dansezi este un vals prost”. Si, intr-adevar, fix asa stau lucrurile: un copil va intelege ceva din aceste carti, un adolescent altceva, un adult cu totul altceva.

In plus, zic unii, Cronicile din Narnia trebuie evaluate per ansamblu, ca serie. Va trebui sa ma conving singur, tot ce pot spune momentan este ca inceputul este mai mult decat promitator. Si, repet, am hotarat sa le citesc in ordinea desfasurarii actiunii, in ordinea pe care, de fapt, ne-o recomanda chiar editura romaneasca.

In final, o singura mentiune: volumele ecranizate sunt volumul 2 (Cronicile din Narnia: Leul, Vrajitoarea si Dulapul, ecranizat in 2005), volumul 4 (Cronicile din Narnia: Printul Caspian, in 2008) si volumul 5 (Cronicile din Narnia: Calatorie pe mare Zori-de-Zi, in 2010). Din 2010, insa, nicio ecranizare.

Nu inchei, insa, pana nu va repet chestiunea din titlu: sunt foarte multe carti de copii pentru adulti si-mi face placere sa le citesc. Nu este nicio rusine sa citesti asa ceva, nici la 20, nici la 30, nici la 70 de ani. Ai multe de invatat din astfel de carti. Multumirile pentru intreaga colectie Cronicile din Narnia se indreapta catre libraria online Libris.ro.