Exorcizat – Radu Gavan

16 Aug

Ca sa folosesc un termen la moda printre prietenii mei, chiar daca vorbim despre un termen care suna mai bine in engleza, spun din start ca am sentimente mixte fata de romanul Exorcizat.

Acum trebuie sa imi explic sentimentele mele. Sa ma fac inteles. Desi multe chestii sunt de ordin personal, avand doar vagi legatura cu romanul in sine.

Intai, trebuie sa vedem despre ce este vorba: avem ca personaj principal un agent imobiliar, tipul de persoana careia toate-i merg rau, nefiind deloc clar daca lucrurile merg astfel din vina lui ori din vina celorlalti. Viata lui este formata din foarte multi DACA, avand foarte putine (spre deloc) certitudini. Relatie ciudata cu familia (fara sa se inteleaga de ce, daca oamenii aia erau absurzi, incuiati, rai, deloc parinti buni ori, dimpotriva, daca el i-a respins si relatia defectuoasa era din vina lui), grave probleme de relationare cu femeile, incertitudine sexuala (personajul principal incearca sa faca sex, pe bani, inclusiv cu barbati ori cu transsexuali). Nu va zic cum se termina totul, nu va zic prin ce alte aventuri trece personajul, asta veti descoperi singuri.

Acum trebuie sa va spun ce mi-a placut si ce nu. Fara sa fie o insiruire seaca, punctuala, care mi s-a zis ca ar fi incompatibila cu ideea de literatura, de blog literar, va voi spune alternativ, un punct tare, forte, al romanului Exorcizat, urmat de unul slab, un defect, al acestuia.

Intai si intai, nu mi-a placut modalitatea de relatare a faptelor: prin ochii unui personaj despre care, de fapt, aflam PREA putine. Nu-i aflam nici macar numele, daca va puteti imagina asta. Unii sunt incantati de idee, de aceasta gaselnita, eu nu prea. Consider un minus al cartii.

Totusi, prin ochii personajului intalnim o tona de personaje reale, credibile, de care ne putem ciocni oricand in viata de zi cu zi. De altfel, ca sa fac o gluma, aproape toate personajele sunt mai bine conturate decat cel principal. Ma rog, nu e CHIAR asa, dar sunt cel putin 5 personaje mai bine conturate decat el. Or fi multe, or fi putine, nu-mi dau seama.

Sunt subiectiv, nu-mi plac agentii imobiliari, ii dispretuiesc, ii consider inutili, drept urmare nu am putut empatiza cu personajul. Deloc. De altfel, in multe momente mi s-au confirmat prejudecatile mele legate de ei, ca sunt deseori niste hiene avide de bani, care se tepuiesc inclusiv intre ei (vedeti in carte o metoda foarte ciudata, necunoscuta mie pana acum, prin care un agent poate fura un client de la un alt coleg de breasla).]

Totusi, trebuie sa recunosc: ca agent imobiliar cunosti o gramada de oameni. Este o meserie care te face sa cunosti oameni, sa ii vizitezi in intimitatea lor, sa discuti mult cu ei. Este o meserie pe care as recomanda-o, ca experienta de viata, multora.

Cineva imi zisese la un moment ca dac-as vrea cu adevarat sa scriu o carte, ar trebui sa ma fac taximetrist (mai nou, exista varianta sofer Uber ori taxify, una mai COOL) sau agent imobiliar. Adica meserii prin intermediul carora poti cunoaste oameni foarte multi si foarte diferiti, din medii sociale clar diferite.

Nu stiu daca autorul Radu Gavan a facut asta intentionat sau nu, dar stilul de relatare mi se pare foarte haotic. Prea haotic. Nu doar haosul cronologic m-a deranjat, pe care-l pot intelege, desi in acest caz as fi preferat un roman liniar, ci si haosul de limbaj. Daca as scoate complet din context 2 capitole diferite, distincte, si le-as arata unui om care nu a citit restul cartii, ar putea crede ca sunt din carti diferite. Sunt PREA diferite. Da, personajul este haotic, clar bipolar, cu multe probleme la mansarda, de comportament, cu un vocabular si bagaj de cunostinte destul de ambigu (ni se prezinta, pe de-o parte, ca un om care a citit ceva la viata lui, chiar isi ironizeaza la un moment dat niste colegi de breasla nou-veniti in firma din acest motiv, pe de alta parte este un om fara studii superioare si, in plus, nu ne spune absolut deloc cand si ce a citit), dar chiar atat de diferit trebuia sa fie stilul de prezentare a faptelor?

Totusi, stilurile nu sunt deloc neplacute, sunt usor de citit si de inteles, fara sa fie nicidecum o lectura usoara. Poate, totusi, n-am inteles eu prea bine logica ambiguitatii. Nu neg asta. Nu pot exclude posibilitatea.

Nu mi-a placut nici finalul, absolut deloc. Prefer un final clar, precis, concis, care intr-adevar sa te puna pe ganduri, dar din care sa reiasa ce s-a ales de personaj. Iarasi o ambiguitate pe care, dupa cum vedeti, n-o gust. E drept, unora o sa le placa la nebunie finalul, nu neg asta. Sunt absolut convins ca asa va fi. De altfel, citind diversele recenzii de prin blogosfera literara, cartea a placut multora.

Finalul acesta este, cumva, specific cinematografiei romanesti, deci un mare atu in cazul in care romanul Exorcizat va fi vreodata ecranizat. Nu imi dau seama cum ar putea arata aceasta ecranizare, dar fix aici ar trebui sa fie provocarea pentru regizor, oricare va fi acela.

Si, desi poate vi se pare ca mai mult mi-a displacut decat mi-a placut, eu chiar as vedea ecranizarea.

Caci, de fapt, aceasta este principala calitate a romanului Exorcizat: a reusit sa ma faca curios! Indeajuns de curios incat sa-l duc la capat, indeajuns de curios incat sa doresc sa-i vad o eventuala ecranizare, indeajuns de curios incat sa discut pe seama lui cu cativa prieteni, indeajuns de curios incat sa ii tot caut recenzii prin blogosfera literara.

Daca pe mine m-a facut atat de curios, nu dati si voi o sansa romanului Exorcizat? (Stiu, nu v-am zis de ce se cheama asa, dar nici n-o sa va zic. Descoperiti singuri).

Romanul de debut al scriitorului Radu Gavan a aparut la Editura Herg Benet. Poate fi achizitionat de pe site-ul editurii, dar si de pe Libris, Cartepedia ori Elefant.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *