De la zero este o carte raspuns, este perspectiva radical diferita de cea ce ne-a fost oferita in romanul O numaratoare inversa.

De la zero ne spune povestea Vandei, cea despre care deja stim ca s-a cuplat cu un luptator de box, Ovidiu, care a fost maltratata, batuta, umilita, dar care a sfarsit prin a-l cuminti pe Ovidiu, reusind intr-un final sa se desparta de el, reusind sa iasa complet din aceasta relatie toxica.

Imi este extrem de greu sa scriu acest articol, am intarziat publicarea lui pentru ca am vrut sa apara pe YouTube interviul pe care l-am luat autoarei, Emilia Adriana Toma (acesta este numele complet!). Interviul este cel de mai jos, va invit sa-l urmariti si abia apoi sa continuati lectura acestui articol.

Acum este timpul sa-mi spun parerea despre carte, despre De la zero. Am 7 lucruri de spus, de scos in evidenta, de intrebat. Ordinea lor este pur aleatoare:

  1. Raman la parerea, pe care am spus-o si in podcast, ca autoarea scrie mai bine, mai natural, mai convingator, din perspectiva feminina. Ea sustine ca se simte mai bine scriind din perspectiva masculina, se simte mai libera. Eu cred ca este doar o senzatie psihologica. Eu cred ca, de fapt, ea este prea speriata ca ar putea pune prea multe din ea in personajul feminin, ca s-ar putea destainui prea mult. Pe de alta parte, daca te simti mai liber nu inseamna ca produci mai mult, ca scrii mai bine. Nu fac apologia dictaturii, nu-mi doresc o educatie prin frica, sa nu ma intelegeti gresit. Insa mi se pare ca vocea Vandei este mult mai CREDIBILA. Vocea lui Ovidiu pare a avea ceva fake. Nu stiu daca ati ascultat vreodata inregistrari distorsionate dinadins ca sa nu recunosti vocea emitatorului: cam asa suna Ovidiu. Parca nu e el cel care vorbeste. E el si nu e el in acelasi timp.
  2. Incercati sa faci 2 exercitii de imaginatie. Primul dintre ele: incercati sa va imaginati cele 2 carti, identice, fara nicio virgula schimbata, insa fara sa stiti ca autoarea e femeie. Oare le-ati judeca la fel? Oare sunt IDENTICE pentru voi? Incercati acelasi exercitiu de imaginatie, insa in loc de “nu stiti cine este autorul”, de data aceasta stiti ca autorul este BARBAT. Schimba cu ceva datele problemei aceasta informatie? Nu va dau raspunsurile mele, va las pe voi sa decideti. Vreau doar sa va ganditi la aceste lucruri.
  3. I-am zis Emiliei si in interviu, va spun si voua: daca n-as fi stiut ca este absolventa de sociologie, as fi pariat ca a terminat psihologia. As fi pariat chiar ca este psiholog de profesie. Este de bine. Chiar cred ca ar face cariera ca psiholog.
  4. Strict despre carte, incerc sa-mi spun parerea despre cele 2 relatii fara sa lezez in vreun fel vreun cititor. Vreo cititoare, de fapt. Nu am crezut niciodata ca o femeie MERITA sa fie abuzata, maltratata, nu cred nici acum acest lucru. Totodata, nu cred ca un astfel de comportament poate fi scuzat in vreun fel, indiferent de situatii, de circumstante. Un barbat care-si bate femeia este un animal, o bruta, despre care nu am niciun fel de consideratie. Nimic din toate astea nu s-au schimbat. Asta cred si acum. Doar ca, vedeti voi, Vanda din poveste A CAUTAT toate astea. A cautat o bruta nenorocita. Si nu doar atat: atunci cand era ori ar fi putut sa fie intr-o relatie cu un barbat bland, normal, grijuliu, ea a fugit. A considerat ca nu are nevoie de asa ceva. Deci De la zero, desi oficial este o carte raspuns adresata romanului O numaratoare inversa, nu il acuza mai mult pe Ovidiu, nu il infunda, ci dimpotriva: o culpabilizeaza pe Vanda. Ma rog, ea este o victima, a crescut intr-un mediu nociv, profund viciat, deci vinovatii sunt abuzatorii care au modelat-o astfel. Insa pot intelege cum s-a ajuns la sintagma “si-a cautat-o”. Da, a cautat dinadins o astfel de relatie, fara ca asta sa insemne ca A MERITAT o astfel de viata, o astfel de soarta. Va invit sa cititi romanul pentru a-mi da (sau nu) dreptate.
  5. Ceva foarte interesant, foarte amuzant deopotriva: am luat interviul Emiliei la o zi dupa ce m-am intors din Arad. Daca nu stiati, am fost in Arad pentru Festivalul de Teatru Nou 2024, urmand a ma intoarce in acelasi oras pentru un nou festiva, Underground Festival. Mi se pare o coincidenta amuzanta. Sau poate o fi un semn?
  6. Exact cum zicea autoarea in interviu, as fi foarte curios sa aud o opinie a cuiva care a citit De la zero FARA s-o fi citit pe cealalta. Eventual sa le fi citit IN ORDINE INVERSA! Oare ce intelege de la Vanda? Oare cat de mult este surprins de actiunile si de deciziile acesteia?
  7. Va recomand 4 recenzii ale cartii, facute de 4 femei. Poate eu ca barbat nu sunt foarte credibil, poate nu am simtit ce trebuia sa simt. Poate am tratat-o mult prea superficial, mult prea distant. Sau poate aceste cuvinte acopera notiunea de RATIONAL, poate ca o parere exterioara, distanta, obiectiva, nu este ceea ce unii (multi? multe?) isi doresc sa auda/citeasca. Pentru toti acestia, va recomand urmatoarele 3 recenzii: Delicatese literare, O idee oarecare, 5 O’Clock Book Club si ADN de Femeie. O alta recenzie masculina nu am gasit, deci macar din acest punct de vedere sunt unicat.

Per total, De la zero este o carte foarte buna, foarte bine scrisa, care cu siguranta nu o sa va lase indiferent. Dupa mine, este mai buna, mai intensa, mai socanta, mai CREDIBILA decat predecesoarea ei. Mai credibila adica acele cuvinte chiar par a fi spuse ori gandite de personaj. Ca sa reformulez, aici chiar am crezut ca citesc NON-FICTIUNE, in timp ce in primul caz am simtit pe tot parcursul lecturii ca citesc FICTIUNE PURA!

De la zero a aparut la Editura Celestium, putand fi achizitionata de pe Libris, Carturesti si eMAG.