Dintr-o suflare este prima carte de poezii pe care o citesc in anul 2020. Nu este un an special, pur si simplu eu nu prea citesc poezie. Citesc asa ceva rar spre deloc. As zice chiar ca anii in care citesc poezie sunt, de fapt, cei speciali.
Pana sa va zic ceva despre carte, trebuie sa va zic cum am intrat in posesia ei, cum de am ajuns s-o citesc. Caci, in cazul meu, stirea nu este ca mi-a placut o carte de poezii, ci este ca am citit una.
Asadar, pe Vero Budea o stiam din online. Stiu site-ul pentru care scrie, LiteraturaPeTocuri, am urmarit-o si inca o urmaresc. Imi plac cartile pe care le citeste, avem gusturi relativ asemanatoare, thrillerele fiind in capul listei de preferinte (si la ea, si la mine). Putin ciudat, ati zice, asta as fi si eu tentat sa zic.
Am cunoscut-o anul trecut si personal, intalnindu-ma cu ea la o cafea (ma rog, eu mi-am luat o dubiosenie, Starbucks-ul nefiind printre locurile pe care altfel le-as prezenta) in perioada in care eram prin Timisoara. Mi-a daruit cartea ei cu autograf, carte pe care, bineinteles, am plimbat-o apoi cu trenul timp de aproape 10 ore. Eu ma laudasem ca o voi citi pe tren, ca-i voi spune impresiile mele cat de curand. Lucru pe care in mod evident nu l-am facut.
A trecut timpul, a venit pandemia, festivalurile de teatru s-au anulat ori s-au mutat in online (pentru mine e cam tot aia). Nu toate, ci majoritatea lor, caci Festivalul de Teatru de la Timisoara, Fest-FDR 2020, se incapataneaza sa ramana offline. Desi a inceput deja de cateva zile, eu sunt in Timisoara incepand cu data de 18. Si, stiind dinainte ca voi merge, am inceput sa-mi intreb prietenii timisoreni daca vor sa se vada cu mine. Am ajuns la Vero Budea, a ramas ca ne vom vedea si ca de data asta vom bea bere (ea fara alcool, caci vine cu masina). Imediat dupa discutia cu ea mi-am amintit de carte. Pentru ca tocmai terminasem alta carte si pentru ca pana la plecare nu aveam timp sa termin una groasa, am zis ca este timpul sa citesc … Dintr-o suflare.
E evident ca n-am citit-o dintr-o suflare, nu e genul ala de carte. Nu trebuie, deci, sa va ganditi la o carte plina de suspans, nici n-ar avea cum sa fie. Insa, cumva, pe nesimtite, am reusit s-o termin si desi la inceput nu parea ceva care sa ma incante, la final parca mi-a parut rau.
Sa ne intelegem, parerile mele despre poezii nu s-au schimbat radical, tot mi se pare ca se adreseaza persoanelor romantice, tot prefer, ca poezie, pe cea amuzanta, pe cea care-mi aduce zambete si nu melancolie ori lacrimi (ma rog, nu-i cazul la mine), insa pot spune ca chiar si pentru unul ca mine, nefan al poeziei, cartea este una buna. Talentul se vede, iar polivalenta autoarei, faptul ca poate scrie mai multe tipuri de poezie (preferatele mele ramanand cele clasice, cu rima si ritm) nu a facut decat sa ma bucure.
Capitolul 2, duelul acela poetic, mi-a placut enorm. Imaginati-va 2 poeti carora li se dau niste titluri, trebuind sa faca amandoi cate o poezie. Ma rog, eu stiam astfel de dueluri doar la microfon, pe ritmuri de hip-hop, insa am constatat ca ele-s posibile si in scris.
Fara sa se supere autoarea si fara sa-i iau din merite, autorul cu care ea se infrunta, care a scris sub pseudonim, a avut poezii mai pe placul meu. Ma rog, in cateva momente mi s-a parut ca, de fapt, ar fi tot ea, un alter-ego al ei, o alta personalitate. Ceea ce pe mine m-a dus cu gandul la un exercitiu misto de imaginatie: oare eu as putea sa scriu ceva, orice, poezie oricum nu prea sunt in stare, din dubla perspectiva? Oare ce poet ar fi capabil de aceasta performanta? Bine, a fost doar un gand al meu, 90% e vorba despre alta persoana, insa una destul de apropiata ca stil de autoare. Sau, ma rog, asa mi se pare mie, ca necunoscator.
Revenind la autoare si la ce stiam eu despre ea, recunosc ca am ramas surprind sa vad o alta latura a ei. O persoana care citeste thrillere si carti sangeroase este ori ar trebui sa fie, conform standardelor mele, o persoana mai putin sensibila, o persoana total diferita de lumea poeziei, ca sa zic asa. Deci daca e sa ma fi surprins ceva la modul serios, acel ceva este aceasta latura a autoarei.
Dintr-o suflare este o carte care mie mi-a placut, fara sa fiu fan al poeziei si fara sa pot spune ca ea ma face sa ma apuc serios de citit poeziei. Ca pauza intre 2 carti sangeroase, intre 2 carti pline de suspans, merge perfect. Iar daca vreti sa cititi cronici serioase, cititi va rog cele 2 prefate (sper ca asta-i pluralul corect), caci acolo veti gasi 2 cronici pe care eu niciodata nu le voi putea scrie.
Dintr-o suflare de Vero Budea poate fi comandata de pe Libris, Carturesti, Cartepedia si eMag.
Ce frumos, Emil! Mă bucură tare mult cuvintele tale .
Mie imi place sinceritatea despre ce ai citit. Si eu citesc recenziile tale .