Cand m-am apucat de Zafon, am facut-o cu inima indoita, plina de reprosuri: ajunsesem exact precum oamenii pe care-i dispretuiesc, adica dau o sansa unui autor abia dupa ce acesta a murit. La fel, daca nu mai accentuat, se intampla si cu muzicienii. Fenomenul, zica-se, este mai accentuat la noi ca-n alte parti. Totusi, cu o singura exceptie, putini prieteni cititori ar fi pariat ca-mi va placea Umbra vantului. Parea de la distanta a nu se incadra in tiparul meu. Dupa ce am scris articolul despre carte, laudand-o, spunand ca m-a impresionat, ca m-a dat pe spate, vreo 3 persoane mi-au spus, direct ori indirect, ca ar fi bine sa ma opresc. Jocul ingerului, mi se soptea, este o carte mult mai slaba, mult sub predecesoarea sa.

Fidel incapatanarii mele oltenesti proverbiale si fidel principiului de a nu ma lua dupa opiniile altora (stiu, suna ciudat: eu scriu despre carti, insa ignor complet opiniile altora despre acestea), m-am apucat de carte pastrand in minte doar fabuloasa lume din primul volum al seriei. Am citit Jocul ingerului exclusiv cu gandul la Umbra vantului, gandindu-ma doar la ce carte urmeaza a mai fi salvata. Si pentru ca instinctele rareori ma tradeaza, am avut dreptate sa ignor criticile si sa merg pe mana mea.

Caci, dragii mei, Jocul Ingerului nu doar ca nu este mai slaba decat precedesoarea sa, ci este in mod EVIDENT mult mai buna. Are o parte filosofica si teologica absolut fascinanta. Fiecare religie este o poveste, cea mai buna religie va fi cea inventata de un scriitor talentat, iar religiile pot fi deopotriva adaptate ori generate (create) de la 0.

Si tot ca principiu al meu de cititor, m-am pus in pielea personajului principal si mi-am imaginat: oare cum as reactiona daca cineva mi-ar cere sa scriu o poveste pe baza careia sa intemeieze o religie? Personal, mi se pare ca 99% dintre oameni ar reactiona la fel cum a facut-o personajul principal. Caci aceasta este intriga romanului: un scriitor primeste, de la un Patron necunoscut, oferta de a scrie o poveste unica, o poveste care sa stea la baza unei noi religii.

E drept, sunt o persoana mai tehnica, mai apropiata de cifre (cand vreau), drept urmare pentru a-mi face o imagine completa asupra povestii ar trebui sa stiu cam cat de multi bani primise acel scriitor. In banii actuali, este o diferenta fundamentala intre A incasa (a ti se promite) 100.000 de euro pentru o astfel de poveste, a ti se promite un milion si a ti se promite un miliard.

Unul ca mine, vanitos (era sa zic narcisist) si deloc credincios (ateu-gnostic-agnostic-teist, o combinatie dubioasa intre toate astea), poate ar accepta sa scrie o astfel de carte pentru mai putin. Nu stiu, poate sunt persoane care ar accepta s-o faca si gratis. Eu, unul, tind sa cred ca nu (depinde, totusi, cum ar suna oferta). Totusi, aspectul financiar nu trebuie judecat doar din perspectiva asta. Eu il judec si din perspectiva unei ierarhizari: cam cum duci la capat o munca de 100.000 de euro si cum duci la capat o munca de 1 miliard de euro?

Altfel, finalul Jocul ingerului, cel atat de criticat, caci multi nu au inteles nimic din el, este de fapt unul fabulos. DIVIN, iar la acest cuvant trebuie sa luati cam toate intelesurile sale.

Jocul ingerului este, de fapt, per total un roman divin. Este complex, este alcatuit din 3 parti, 3 capitole care, poate, in alt context ar fi constituit 3 romane diferite. Jocul ingerului este o carte aproape perfecta, fiind recomandata celor care vor sa creada, celor care vor sa auda si, mai ales, celor care nu cred. Care nu sunt religiosi. Caci o persoana religioasa aproape sigur se va simti jignita de modul in care este privita religia. Unii ar spune ca poate din acest motiv mi-a placut mie atat de mult, lucru pe care, ca sa folosesc termeni legali, nu-l pot nici confirma, nici nega.

Un singur lucru mai am de adaugat despre Jocul Ingerului: este prima carte, dupa mult timp, despre care am simtit nevoia sa scriu IMEDIAT. Articolul tot (usor?) haotic a iesit, insa am simtit ca trebuie sa astern ACUM aceste randuri, am vrut sa-mi pastrez entuziasmul, sa pastrez vraja care inca ma apasa. Maine sau poimaine ar fi iesit un articol mai cerebral, mai obiectiv, mai asezat, dar cu siguranta mai sec, lipsit de suflet.

Jocul ingerului a aparut la Editura Polirom si poate fi cumparat si de pe Elefant, Libris, Cartepedia, Carturesti si eMag.