Dintr-o camera inchisa ermetic se aud strigatele disperate ale unei tinere. Usa este blocata, pentru a intra cei de afara sunt nevoiti s-o sparga. Inauntru este doar victima, grav ranita, aproape pe moarte. Unde este criminalul? Pe unde a iesit? Ce anume s-a intamplat acolo. Iata care este Misterul camerei galbene, un roman politist clasic scris in anul 1907 de Gaston Leroux, autorul la fel de celebrei Fantoma de la Opera.

Rouletabille este un ziarist cunoscut pentru dezlegarea unor astfel de mistere. Chiar daca multi politisti si judecatori dispretuiau presa, Rouletabille era special: el primea acces in locuri in care presa nu avea de obicei acces. Este pus, si in acest caz, sa dezlege Misterul camerei galbene. Nu va zic mai multe, nu vi-l dezvalui, va spun doar ca este considerata cea mai buna enigma care se petrece intr-un spatiu inchis scrisa vreodata. Nu o spun eu, ci a spus-o John Dickson Carr.

Pentru ca nu vreau sa va spun nimic nici despre victima, nici despre camera, nici despre castelul in care se afla aceasta camera, vreau sa subliniez 5 lucruri, 5 sugestii legate de modul in care trebuie privita/citita aceasta carte:

  1. Ganditi-va cate povesti politiste asemanatoare ati citit. Imaginati-va ca foarte multe dintre ele s-au inspirat de aici. Unii autori s-au inspirat, altii s-au inspirat indirect, de la romane care s-au inspirat de aici.
  2. Ganditi-va la cei care se izoleaza de lume din proprie initiativa si care, chiar si asa, tot sunt atacati, jefuiti, ucisi. Daca ma intrebati pe mine, locuinta cea mai sigura este cea inconjurata de vecini, cea vizibila, nu cea izolata in padure. Asa era si la 1900, asa e si-n 2021.
  3. Personajul principal, jurnalistul Rouletabille, imi ridica la fileu urmatoarea intrebare: nu cumva un jurnalist atat de inteligent, atat de capabil sa rezolve mistere, isi iroseste talentul in aceasta meserie? Sau esti mai liber ca jurnalist decat ca angajat al politiei?
  4. Rouletabille face o alegere morala extrem de dubioasa, as zice controversata. Nu v-o zic, nu va spun nici daca sunt sau nu de acord cu ea, va spun doar ca un om inteligent nu este neaparat unul moral, asa cum un om moral nu este musai sa fie inteligent. Totodata, un om, cu aceleasi principii morale, poate sa te ajute, dar si sa-ti puna bete-n roate. Normele morale sunt diferite de la persoana la persoana si este complet in regula sa fie asa. Nici macar normele religioase nu sunt identice, nu ma refer la diferentele dintre diverse confesiuni, ci ma refer chiar la diferentele de abordare intre persoane apartinand aceluiasi cult religios. De pilda, daca un om se confeseaza preotului, spunandu-i ca a ucis pe cineva, dandu-i si toate detaliile aferente, preotul ce ar trebui sa faca? Sa pastreze cu orice pret secretul confesiunii sau sa-l reclame politiei pe faptas? Nu ma refer la aspectele legale, ci ma refer strict la cele RELIGIOASE. Pana la urma, tot la PROPRIILE normale morale ajungem.
  5. Cat de multe esti dispus sa sacrifici pentru binele celorlalti? Daca esti dispus sa te lasi condamnat, la inchisoare pe viata ori la moarte, de dragul unei persoane, pentru ca vrei s-o protejezi, nu este echivalentul unei sinucideri din dragoste pentru acea persoana? Ma rog, situatia e mult mai complicata decat v-am prezentat-o eu.

In final, trebuie sa imi pun retoric aceeasi vesnica intrebare: cum ar arata, oare, Misterul camerei galbene, in 2021? Cat de mult ar schimba tehnologia aceasta minunata poveste? Si, ca o intrebare subsidiara cumva personala, oare in 2021 ziaristul-minune, care dezleaga mistere, ar putea fi blogger? Vorba aia, intreb, nu dau cu parul.

Misterul camerei galbene este in continuare unul dintre cele mai bune thrillere scrise vreodata. Este aproape imposibil sa-ti displaca daca esti fan thrillere. Si, din multe motive, este inca actuala, este inca utila, are inca farmec lectura ei.

Misterul camerei galbene a aparut la Editura Crime Scene Press, de unde poate fi cumparata atat separat, cat si in pachetul Autori clasici. Poate fi comandata, de asemenea, si de la Elefant, Libris sau eMAG.

ps: Misterul camerei galbene a fost ecranizat in mai multe randuri, prima in 1930, cea mai recenta in 2003. Se spune ca niciuna dintre ele nu se ridica la nivelul romanului. De altfel, ecranizarea din 2003 este aproape o comedie. Sau cel putin asa a fost marketat filmul in cauza. Cartea nu este nici pe departe o comedie.