Biblioteca de la miezul noptii este al doilea roman scris de Matt Haig pe care-l citesc, primul fiind Cum sa opresti timpul. Pe scurt de tot, daca un cititor trece de la un roman la altul, daca le citeste la rand, va trece de la un roman cu iz istoric la unul cu iz filosofic si mai ales psihologic.
Nora este o persoana extrem de nefericita, care a facut o tona de alegeri gresite in viata. Dupa ce pierde mai multe lucruri si persoane dragi in decurs de cateva ore, hotaraste sa-si puna capat zilelor, considerand ca nu mai vrea sa traiasca, nu mai are sens, nu mai are PENTRU CE sa o faca. Nu moare, ci ajunge intr-un loc extrem de ciudat, numit Biblioteca de la miezul noptii.
Aici ea se afla intre viata si moarte, un taram situat intre cele 2 lumi (asa cum catolicii au purgatoriul, situat intre rai si iad, locul in care pacatosii se pot indrepta pentru a ajunge in rai, un fel de ultima sansa la mantuire). Toate cartile de acolo erau vieti ale ei, fiecare bazandu-se pe o decizie diferita pe care ea a luat-o de-a lungul vietii. Ajunge, astfel, sa traiasca mai multe posibile vieti ale ei: cum ar fi fost daca si-ar fi urmat un vis sau altul din copilarie, cum ar fi fost daca ar fi acceptat o intalnire, cum ar fi fost daca ar fi acceptat propunerea de a merge intr-o excursie … Ideea este ca in aceasta biblioteca prima carte pe care a citit-o Nora a fost o carte gri numita Cartea Regretelor. Apoi spunea bibliotecarei (vedeti voi exact cine este ea) ce viata vrea sa traiasca, ce decizie vrea sa schimbe. Vedeti voi cu exactitate cate vieti paralele traieste Nora si cum se termina intreaga ei aventura in Biblioteca de la miezul noptii.
Nu despre Nora vreau sa va vorbesc, ci despre mine (si despre voi). Caci trecand peste ce iti ARATA aceasta carte, trebuie sa ne gandim si la ce perspective iti deschide.
In mod evident, trebuie sa ne gandim la deciziile (aparent) gresite pe care le-am luat de-a lungul vietii. In speta, deciziile pe care le regretam, care consideram ca nu ne-au adus nimic bun. Ganditi-va, insa, la TOT ce a implicat acea decizie a voastra.
Hai sa ma dau pe mine exemplu: in aparenta, decizia de a ma inscrie la a doua facultate, cea de drept, a fost una gresit. Nu o profesez, am constatat ca dreptul nu e pentru mine, am pierdut si ceva bani, am pierdut si ceva timp, m-am si chinuit s-o termin (caci este o facultate grea chiar si cand o faci la particular), deci as putea cu usurinta sa spun ca a fost decizie gresita. Doar ca decizia aia a avut urmatoarele efecte:
- Am cunoscut niste oameni, pe care altfel nu i-as fi cunoscut.
- Prin intermediul lor am cunoscut alti oameni. De altfel, un fost coleg de la acea facultate s-a cuplat indirect datorita mie (ori din cauza mea) cu o colega de munca a unei prietene de-a mea. Zic din cauza pentru ca intr-un final relatia in cauza n-a mers.
- Nu m-am angajat la terminarea facultatii, asa cum au facut-o majoritatea colegilor mei, deci acum fac ceea ce fac, ceea ce-mi place, si DATORITA facultatii de drept.
- Am constatat ca dreptul nu e de mine (ceea ce nu s-ar fi intamplat daca nu as fi stiut, nu as fi avut cum sa aflu).
- Daca eu m-as fi angajat la jobul X, o alta persoana nu ar fi avut job si habar n-am cum ar fi ajuns.
Puteti sa va ganditi la o infinitate de lucruri diferite influentate de o banala decizie luata DE MINE. O decizie minora pe care am luat-o, care aparent ma priveste doar pe mine, a influentat indirect multi oameni.
Ideea e ca NU as vrea sa traiesc o viata paralela in care sa nu fi luat acea decizie (de altfel, nici macar nu e clar ce decizie alternativa as fi luat: as fi facut o a doua facultate, dar alta, m-as fi angajat, poate as fi facut 2 mastere ori poate as fi facut ceva la care nu ma pot gandi acum.
Eu v-am dat un exemplu de decizie totusi mai mare, mai importanta. Caci altfel v-as pune sa va ganditi la diversele intalniri pe care le-ati refuzat: poate tipul cu care ati refuzat voi sa va intalniti a intalnit pe Y si au murit amandoi intr-un accident de masina; daca TU ai fi acceptat intalnirea, el ar fi trait mai mult.
In mod evident, indiferent de decizia luata exista o infinitate de alte posibile vieti. Este normal sa existe, nu este nimic anormal, nimic gresit in asta. Ce nu trebuie sa existe sunt regretele. Sau, daca exista, ele trebuie sa fie cat mai putine. Ca sa ma exprim asa cum a facut-o autorul, cartea regretelor trebuie sa fie cat mai mica.
Si, ca sa revin la mine, cartea regretelor este foarte subtire pentru unul ca mine. Nu ca aceasta Biblioteca de la miezul noptii m-ar fi facut s-o subtiez, ci pentru ca pur si simplu asa sunt eu setat. Eu stiu ca daca as fi pus in fata aceleiasi situatii, as actiona fix la fel. Din acest motiv si nu dintr-altul NU am regrete. Nu zic ca nu as fi putut lua o decizie mai buna, spun doar ca nu aveam de unde sa stiu ca decizia luata de mine a fost, in aparenta, proasta. Desi, asa cum v-am aratat mai sus, nicio decizie nu este eminamente buna ori eminamente proasta.
Biblioteca de la miezul noptii este o carte excelenta atat ca beletristica (are suspans cat cuprinde, nu stii nicio secunda ce se va alege de Nora, cum se va sfarsi totul), cat si ca opera filosofica, opera care te pune pe ganduri. Pentru mine nu este vreo revelatie pentru ca, spre bucuria mea, rezonam cu morala cartii dinainte s-o citesc. Sunt la fel de convins, ca si autorul, ca cea mai buna viata pe care o pot avea este cea pe care deja o traiesc. Din acest motiv, eu empatizez foarte greu cu sinucigasii, neintelegand sub nicio forma cum de cineva nu isi doreste … sa traiasca. Incerc sa-i inteleg, sa empatizez cu ei, dar cu cat reusesc sa patrund mai mult in mintea lor cu atat constat ca sunt mai diferit fata de ei. Ceea ce, sa ne intelegem, e un lucru excelent.
Biblioteca de la miezul noptii a aparut la Editura Nemira si poate fi comandata (si) de pe Libris, Elefant, Cartepedia, Librex, Carturesti, Libraria Delfin, Libraria Humanitas, Diverta sau eMAG.
0 Comments
2 Pingbacks