Inima castelului este al treilea si ultimul volum al seriei Povestile Castelului si, dupa mine, este volumul care mai mult strica decat repara ce au facut precedentele. Ma rog, depinde de asteptarile pe care le aveti, de ce va doreati sa cititi. Mai jos le voi lua pe rand.
Primul volum, Stapanul castelului, este o introducere foarte buna, un preludiu. Are meritul de a te face curios in privinta continuarii povestii, are meritul de a contura foarte bine personajele, chiar daca pe mine nu m-a dat pe spate in nicio privinta. Mi-a placut, m-a facut curios, dar nu m-a incantat. Ca gen litera, l-as incadra la un romance fantastic, o poveste de dragoste imposibila cu urmari tragice, sacrificii din dragoste, tot tacamul.
Partea a doua, O noapte la castel, schimba un pic registrul, fiind un veritabil thriller de dragoste fantastica. Are un twist final absolut genial, este cartea care realmente m-a dat pe spate. Obiectiv vorbind, acest al doilea volum ridicase stacheta foarte mult.
Inima castelului, al treilea si ultimul volum al seriei, are marele defect de a vrea sa repare tot ce e stricat. Autoarea a vrut cu tot dinadinsul sa aiba happy-end, n-a vrut sa ramana nimeni in suferinta. Nu este final tip deus-ex machina, ci este ceva mai rau decat atat: un final pe care cartea ti l-a sugerat in multe momente pana atunci.
Ca sa intelegeti mai bine, avem 3 personaje: Dominic, Dan si Baronul. In primele 2 personajele principale sunt Baronul si Dominic, Dan este undeva intr-un plan secund, doar il ajuta in cateva momente pe Dominic. Insa, dupa cum stiti, la finalul celui de-al doilea volum Dominica ramane intr-o stare de semiconstienta, moleseala, un fel de zombie-umblator. Nu intru in detalii, daca ati citit cartile stiti exact cum si de ce a ajuns in acea stare.
Eh, in aceasta a treia carte, Inima castelului, Dan se duce la Baron, la castelul acestuia, pentru a-l salva pe Dominic. Practic, in aceasta a treia parte personajele principale sunt Baronul si cu Dan, Dominic ajungand personaj secundar. Practic, avem un triunghi nu amoros, ca de obicei, ci un triunghi al prieteniei, al unei prietenii deopotriva reala si fantastica.
Si pentru ca va ziceam ca totul este mult prea roz, un happy-end accentuat, trebuie sa va mai spun doar ca Baronul se dovedeste a avea pentru toata lumea, atat pentru Dominic, cat si pentru Dan, o influenta pozitiva. Baronul se dovedeste a fi un fel de inger care le lumineaza calea si, intr-un mod ciudat, le arata un posibil viitor.
Este, daca vreti, un alt mod de a pune probleme posibilelor vieti pe care le-ai putea avea daca ai lua o alta decizie (adica subiectul cartii Biblioteca de la miezul noptii).
Privind astfel lucrurile, finalul este unul interesant, care te pune pe ganduri. Privind din alta perspectiva, insa, este un happy-end demn de Hollywood. Pentru unii este finalul perfect, pentru altii, ca mine, atmosfera aceea finala de roz intens contrasteaza prea mult cu atmosfera de pana atunci a seriei.
Obiectiv vorbind, Inima castelului nu este deloc o carte deloc slaba. Este bine scrisa, are personaje puternice si are un final care te pune pe ganduri. Pentru mine, insa, este prea siropoasa, totul se termina prea bine pentru tot ce se intamplase pana atunci. Too much is too much, ca sa zic asa.
Iar per total, seria Povestile castelului este una buna, pentru cei care iubesc genul de iubiri fantasy se poate dovedi una chiar foarte buna. Nefiind genul meu, eu gustand chestii mai dure, mai sangeroase, nu neaparat cu final fericit, nu pot sa spun ca e printre preferatele mele. Repet, trebuie tinut cont si de tipul de cititor.
Si ca sa intelegeti ce am apreciat la aceste carti, inchei spunand ca ele m-au facut curios in ceea ce priveste alte scrieri ale autoarei.
Inima castelului, volumul 3 al seriei Povestile castelului, a aparut la Editura Tritonic si poate fi comandata de pe Libris, Libraria Delfin si eMAG.
0 Comments
2 Pingbacks