O noapte la castel este volumul al doilea al seriei Povestile Castelului, actiunea desfasurandu-se la 10 ani de la intamplarile din prima parte, Stapanul Castelului.
Baronul, celebrul puscarias cu care se imprietenise Dominica, cel mai tanar gardian al inchisorii, reuseste sa evadeze. Cum reuseste aceasta evadare si care au fost cauzele ei ramane sa descoperiti singuri. Eu va spun, insa, unul dintre efecte: Dominic este acuzat ca ascunde lucruri. Desi nu era de garda atunci cand s-a petrecut evadarea, el este pus sa spuna tot ce stie, superiorii sai considerand ca ascunde ceva. Acesta se simte jignit si demisioneaza. Pentru ca nu-si gaseste altceva de lucru devine taximetrist.
Fara sa va zic exact cum, ajunge la un moment dat sa petreaca O noapte la castel, o noapte speciala, magica, in care Baronul ii dezvaluie unele dintre cele mai ascunse secrete. Cat de speciala este aceasta noapte, care sunt acele secrete si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum, pentru a nu va face spoiler (credeti-ma pe cuvant: finalul este senzational!), trebuie sa evidentiez doua lucruri, doua chestii care mi-au atras mie atentia.
Primul lucru este senzatia ciudata pe care am trait-o vizavi de dimensiunile acestei carti, caci aceasta carte este extrem de subtire, aproximativ 130 de pagini. M-am gandit ce as putea gasi intr-o carte atat de subtire… Eram aproape convins ca este vorba o carte care doar pregateste finalul, o carte ce nu poate fi citita ori inteleasa de sine-statatoare, lucru care s-a dovedit a fi neadevarat. Este o carte excelenta, bine construita, plina de suspans, pe care va recomand s-o cititi … seara (si s-o terminati noaptea). Recunosc, totusi, ca daca primul volum ar fi fost atat de subtire probabil nu as fi dat vreo sansa seriei.
Al doilea lucru pe care vreau sa-l subliniez este ca Dan, prietenul cel mai bun al lui Dominic, este personajul cu care am putut empatizat cel mai mult. In acest caz, empatia presupune SI faptul ca Dan este personajul in pielea caruia m-am putut pune cel mai mult. Oare cum as actiona eu daca prietenul meu ar avea atatea aventuri … fantastice? L-as crede? L-as considera nebun? As mai putea fi prieten cu el? Evident, imi place si felul sau de a fi, imi place si modul sau de viata. Hai sa zicem ca ma reprezinta din toate punctele de vedere in proportie de 50-60%.
Si, ca sa va raspund la intrebari, eu sunt atat de nebun incat as crede chestii mai nebunesti de atat. Deci daca ati trait chestii fantastice si va temeti ca nu va crede nimeni, puteti sa mi le povestiti mie. Eu v-as putea acuza chiar ca imi ascundeti intregul adevar … Atat de … FANTASTIC sunt 🙂
Per total, desi ma asteptam la contrariu, O noapte la castel este MULT MAI BUNA decat prima parte a seriei: scurta, intensa, cu un final socant. Esentele tari se tin in sticlute mici chiar si-n cazul cartilor.
O noapte la castel de Teodora Matei poate fi comandata atat de pe site-ul Editurii Tritonic, cat si de la librariile online Libris, Cartepedia, Libraria Delfin si eMAG.
ps: O noapte la castel este o poveste mult mai ROMANEASCA decat predecesoarea sa. Cumva cliseic, o parte din actiune (vedeti voi exact cat la suta) se desfasoara in … Transilvania. In mod evident, multi Occidentali chiar cred ca exista o tara distincta numita Transilvania…. “Pe acolo, pe la Dracula”
Bună,
Chiar căutam ceva românesc de citit. 🙂 Descrierea ta de mai sus mă face să achiziţionez ambele vomune, Stăpânul Castelului şi Poveştile Castelului. O să-mi prindă numai bine în mini vacanţa de Paşte. Mulţumesc frumos.
Sărbători Fericite şi multă sănătate!