Omul de sticla este al doilea volum al seriei Leo Asker, primul fiind superbul Stapanul Muntelui. Spun din start: este un roman foarte bun, are cateva puncte importante unde exceleaza, unde isi depaseste predecesorul.

Leonore (Leo) Asker este acum sefa Departamentului Sufletelor Pierdute. Ea primeste la un moment dat un telefon neasteptat de la tatal ei, Per Asker, care-i spune ca cineva vrea sa-i insceneze ceva, caci a gasit un cadavru langa gardul lui. Per ii cere fiicei lui sa ancheteze cazul, musai ea si nu altcineva, asa ca preia acest caz. Nu vreau sa intru in detalii, sa va spun cine o mai ajuta si ce anume descopera, insa trebuie sa va spun un alt element care o convinge sa preia acest caz: cunostea victima. Era vorba despre Tord Korpi, fost prieten de-al tatalui ei.

Nu va spun mai multe, insa trebuie sa spun un lucru esential: este foarte important sa fi citit inainte prima carte. Fara aceasta lectura, veti intelege foarte putin din Omul de sticla. Speta in sine are legatura cu personajele, cu trecutul lor. Deci este mai important ca in multe alte situatii sa fi citit prima parte.

Acum ar trebui sa spun ca am mai citit si o alta carte a aceluiasi autor, O casa mortala (parte a unei alte serii, Crimele din Osterlen). Ca sa fiu foarte scurt, seriile par radical diferite. E drept, O casa mortala este in co-autorat, poate din acest motiv pare atat de diferita. Mai este si partea “americana” a casei mortale. Nu vreau sa spun mai multe, ramane sa le descoperiti singuri (credeti-ma, este foarte buna si aceea, si la ea vreau sa citesc continuarea).

Revenind la Omul de sticla, are o parte mistery care imi place enorm. De obicei apreciez romanele realiste, povestile fara magie, amestecul de roman politist si de magie nu ma incanta de obicei. De aceasta data mixul este excelent, fiind parca mai bun ca in prima carte. Ma rog, este doar o senzatie, acolo trebuiau introduse personajele, e firesc ca lucrurile sa se fi miscat mai greu.

Omul de sticla este per total un roman excelent, cu foarte putine defecte, pe care trebuie sa-l citit doar dupa ce ati parcurs prima carte. Am dubii ca veti intelege mai mult de 60% din carte daca incepeti aceasta serie cu ea. Sau poate, cine stie, farmecul ar putea consta fix in asta: sa incercati sa dezlegati misterul FARA sa cunoasteti dinainte personajele. Hmm, ar putea fi o provocare in sine.

Omul de sticla a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, editura specializata pe literatura politista, mistery si thriller. Mai multe despre editura in cauza aflati din interviul dat de directorul ei, Alexandru Arion. Este clipul de mai sus.

Romanul Omul de sticla este insa disponibil si in librariile online Elefant, Libris, Carturesti, Cartepedia, Librarie.net, Bookzone, Libraria Delfin, dar si pe eMAG.

Omul de sticla face parte dintr-un nou blog tour by Crime Club. Pana-n momentul scrierii acestui articol, mai erau disponibile articole pe urmatoarele bloguri si site-uri: Analogii Antologii, Literatura pe tocuri, Cartile mele si alti demoni, Biblioteca lui Liviu, Anca si Cartile, Fata cu cartea.

ps: Fidel principiului meu de a ma pune in pielea personajelor, Omul de sticla m-a facut sa ma pun in pielea anchetatoarei Leo Asker. Asa ca am ramas cu intrebarea: eu in locul ei as fi acceptat cazul? Nu intreb daca a facut bine sau nu ca l-a acceptat, ci ma intreb ce as fi facut eu in locul ei. Va indemn si pe voi sa faceti acelasi lucru. Insa vreau sa atrag atentia asupra unui lucru: nu am in vedere relatia pe care o am eu cu tatal meu, ci vreau sa ma gandesc strict pe baza relatiei pe care ea o are cu tatal ei. Si va indemn si pe voi sa ganditi din aceeasi perspectiva. Nu am un raspuns. Ori daca voi avea, il voi tine pentru mine.