Pacientul este de departe cea mai dubioasa carte citita anul acesta. Dubioasa, intensa, deloc clar cat de reala, usor fantastica, cu multe elemente horror, Pacientul se dovedeste a fi o poveste aproape completa. Faptul ca este scurta si scrisa intr-un limbaj accesibil o face cu atat mai valoroasa. Practic, o poveste ce poate fi analizata din punct de vedere psihologic, in limbaj de specialitate, devine o poveste accesibila tuturor.

Pacientul este Joe, un copil netratabil. Acesta avea capacitatea unica de a-i innebuni pe toti cei din jurul sau, fie ei pacienti ori medici care incearca sa-l trateze. Acesta reusea sa se cuibareasca in mintea lor, sa le afle slabiciunile (cliseic pentru un horror, nu?) si sa profite de ele, sa le spuna fix ce nu voiau ei sa auda.

Cum se rezolva acest caz, cine este doctorul minune cel nou care incearca sa-i dea de cap si de ce este acest caz atat de important ramane sa descoperiti singuri.

Ca mod de scriere, Pacientul mi-a adus aminte de … Carrie. Probabil ca intr-un alt context, Stephen King ar fi scris Carrie nu pe baza articolelor aparute in presa ori a interviurilor, ci pe baza insemnarilor de pe bloguri. Ma rog, in Pacientul este vorba despre un singur autor, nu sunt bloguri ci este vorba despre un forum, insa mai multe descoperiti singuri. Si tot singuri va trebui sa cautati adevarul, sa vedeti exact cat de reala este povestea.

Ce este si mai interesant este altceva: este tipul de carte pe care o citesti dintr-o bucata, snur zic eu, altii compara fenomenul cu bingingul serialelor, insa despre care iti vin cu greu cuvintele. Am citit-o in cateva ore, am fost extrem de incantat de ce am vazut, insa parca ar fi intrat cineva in creierul meu, acel cineva impiedicandu-ma sa imi astern ideile, s-o fac in mod coerent.

Nu zic, sunt multe alte astfel de carti, nu este nici prima, nici ultima, insa Pacientul are parca ceva in plus.

Din punctul meu de vedere, Pacientul (The patient that nearly drove me out of medicine) este o carte pe care TREBUIE s-o citesti daca esti fan al thrillerelor psihologice ce vireaza spre horror. Este o carte excelenta, deloc plictisitoare, care nu are timp sa te sperie prea mult, pentru ca la putin timp dupa ce-ti dezvaluie adevarul se si incheie. Dar fix aceasta-i marea ei calitate: te lasa sa digeri adevarul. Nu mai filosofeaza aiurea dupa revelarea acestuia. Practic, te lasa pe tine, ca cititor, sa tragi propriile concluzii. Sunt carti care continua aiurea, cu zeci de pagini, dupa ce firul narativ important se incheie.

Apropo, trecand peste diferentele, neclare pentru multi, dintre psihiatri si psihologi, v-ati pus vreodata intrebarea De ce un om se decide sa devina psihiatru? Ce probleme personale si familiale are el? Nu intru in detalii, va invit doar sa urmariti cu atentie si problemele personale ale tanarul medic psihiatru. Pentru mine, ele sunt la fel de importante precum Pacientul in sine.

Pacientul (The patient that nearly drove me out of medicine) de Jasper DeWitt a aparut la Editura Litera si poate fi comandat/a si de pe Elefant, Libris (varianta in engleza), Cartepedia, Carturesti, Libraria Delfin si eMAG.