Palatul Tradarilor (Vrabia Rosie vol 2) – Jason Mathhews

Palatul Tradarilor este a doua parte a seriei Vrabia Rosie si, spun din start, este sesizabil mai buna decat prima. Mult mai intensa, cu mai mult suspans, cu mai multe tradari si cu mai multe victime.

In plus, folosirea mai multor nume reale, in frunte cu Putin si al celorlalti fosti presedinti rusi, ca si al oficialilor iranieni, ofera o alta perspectiva asupra cartii si a seriei. De altfel, la final de tot, la multumiri, autorul, fost angajat al CIA, spune ca multe dintre intamplarile din carte au fost reale si au fost infaptuite alaturi (ajutat) de sotia sa.

Intreaga actiune a cartii se desfasoara in jurul unui iranian afemeiat, care este prin in plasa de catre o vrabie sarboaica instruita de rusi. De acest iranian vor sa profite si rusii, pentru a exploata financiar programul nuclear iranian, dar si americanii, care au cu totul alte planuri. Ce se alege de cei 2, de iranian si de sarboaica, ce alte lucruri antreneaza si in ce consta implicare agentului rus tradator Dominika Egorova ramane sa descoperiti singuri. Eu va mai spun ca actiunea cartii se desfasoara in Washington, Moscova, Viena, Atena si … Paris. Plus alte cateva orase americane si rusesti.

In alta ordine de idei, autorul Jason Matthews ramane fidel artificiului sau literar si pune la finalul fiecare capitol o reteta. Fidel principiului invatat in scoala, ce-a vrut sa spuna poetul, vreau sa evidentiez 3 lucruri in legatura cu aceste retete:

1. Ca sa intelegeti de unde mi-a venit ideea, spun ca aproape intamplator am observat ca ultimele 2 capitole nu mai au reteta la final. De ce ultimele 2 capitole? De ce nu si altele? Drept urmare mi-au venit 2 idei.
2. Prima idee este ca nu am gasit nici macar o reteta de desert. Multe aperitive, multe feluri de mancare care se mananca si mai ales se prepara rapid. Nu chiar fast-food-uri, desi avem inclusiv reteta de kebab. De ce niciodata desert? Poate pentru ca desertul este finalul, este incheierea unei mese, felul final? Toate capitolele sunt, deci, aperitive ori feluri principale, nicidecum deserturi. Stiind din start ca urmeaza si o a treia parte, motivul ar fi evident.
3. Nu stiu daca a incercat cineva sa gateasca vreo reteta dintre cele scrise in carte, insa acestea mi se par mult prea succinte: fara cantitati, fara proportii, totul scris intr-un cadran micut la finalul capitolelor. Nefiind o persoana care sa gateasca, tind sa cred ca majoritatea retetelor nici nu pot fi gatite doar pe baza acestei carti (fara sa cauti alte retete). Drept urmare, tind sa cred ca utilitatea acelor retete este alta. Ele nu au fost puse acolo pentru a fi testate, pentru a fi gatite, ci au un scop exclusiv literar. Ganditi-va ca intreaga carte este ca o schita, ti se prezinta cam 10, maximum 15% din ce presupune munca de spion (si de vrabie). Proportia in cazul retetelor este alta, insa mesajul este cumva acelasi. In plus, reteta are legatura cu locatia in care s-a desfasurat actiunea acelui capitol.

Ca sfat, ca sa gasiti singuri alte lucruri, incepeti cartea citind doar retetele. Incercati eventual sa pozati retetele si sa anticipati, strict pe baza lor, cam pe unde se plimba protagonistii. Iar daca ati gatit ceva de aici (ori din prima parte), rog a-mi da de veste. Chiar sunt curios.

Per total, Palatul Tradarilor este un thriller de spionaj excelent, cu multe rasturnari de situatie, care poate functiona foarte bine si de sine statator. Nu e neaparata nevoie sa stiti toate aventurile vrabiutei Domi din prima parte, puteti intelege 90% din actiune si fara acestea. E drept, dupac e o veti lectura va veti dori sa o cititi si pe precedenta.

Palatul Tradarilor, volumul 2 al seriei Vrabia Rosie, a aparut la Editura Meteor Press, putand fi comandata (si) de la Librarul.ro.

ps: Palatul tradarilor nu a fost (inca?) ecranizata). Filmul Vrabia Rosie corespunde doar primei parti.