Pasagerii - John Marrs - CitestE-MI-L

Pasagerii nu este oficial continuarea cartii Suflete pereche, chiar daca sunt multe referiri la aceasta. Pot fi citite separat, pot fi intelese distinct, insa universul este acelasi. Referirile la aplicatia Suflete pereche sunt multiple.

In Pasagerii accentul cade pe masinile autonome, cele care intr-un viitor nu tocmai indepartat ar putea deveni … obligatorii. In povestea noastra, 8 pasageri raman blocati in masinile lor, fara a putea face ceva, pentru ca un Hacker a intrat in programul care le controla. Drept urmare, in direct pe retelele sociale, vedem cum acesta se joaca efectiv cu aceste masini, le controleaza si le redirectioneaza catre o destinatie aleasa de el. In tot acest timp, nimeni nu poate face nimic, toti ochii fiind atintiti asupra pasagerilor din masini si asupra unei … comisii.

Cheia se afla la aceasta comisie. Caci, exact ca-n justitia anglo-saxona, in cazul incidentelor rutiere se formeaza comisii (de jurati) care analizeaza accidentele si care hotarasc cine este de vina. Pana acum, de fiecare data softul a fost exonerat de vina, considerandu-se ca a facut tot ce se putea face pentru a salva vieti. Oricum, statistic vorbind numarul accidentelor scazuse la un nivel record. Asa ca nemultumirile vizavi de un caz sau altul erau usor de contracarat.

Din comisie facea parte si o anume Libby, o persoana care milita constant impotriva masinilor autonome. Pe langa ea, din comisie mai facea parte Ministrul Transporturilor. Atunci cand Hackerul preia controlul asupra masinilor, acesta face publice, in timp real, si imaginile din camera acestei comisii.

Nu va zic cine era Hackerul, nu va zic cine mai facea parte din comisie, nu va spun nici cine sunt Pasagerii. Insa trebuie sa va spun partea importanta, relevanta: Hackerul ii pune pe cei din comisie sa aleaga cine sa moara si cine sa traiasca. Informatiile erau adevarate, insa adevarul in aproape toate cazurile era trunchiat.

Alaturi de jurati vota si publicul, reactiile de pe Social-Media, Facebook si Twitter in special, se contorizau si ele. Pentru unul ca mine, care traieste foarte mult in social media, DIN social media, aceasta carte este realmente fascinanta. Sunt surprinse excelent modalitatile prin care oamenii pot fi manipulati, prin care opinia lor poate fi dirijata intr-un sens sau intr-altul.

De asemenea, pentru ca vorbim de justitie, mi se pare o lectura excelenta si in ceea ce priveste justitia facuta de curtile cu jurati. Unii sunt fascinati de sistemul juridic anglo-saxon, in special datorita ori din cauza filmelor americane, insa putini sunt constienti de riscurile reale ale implementarii unui astfel de sistem si-n restul Europei.

Fara sa va dezvalui finalul, pot spune ca am avut de 3 ori impresia ca s-a terminat. Ma rog, eu am avut cartea fizica, stiam ca mai sunt destule pagini, insa chiar parea ca totul s-a sfarsit. Daca as fi vazut un film, poate chiar m-as fi ridicat din scaun in vreo 3 randuri. Nu sunt convins ca finalul este cu adevarat cel mai bun, nu sunt convins nici ca aceasta prelungire este de bun-augur. A adus un plus de suspans, nu pot nega, dar cartea este parca lungita inutil. Ar fi fost mai intensa daca ar fi fost mai scurta. Si, poate, ar fi devenit memorabila.

Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc despre efectele pe termen lung ale unor astfel de carti. Vazusem in mai multe randuri niste postari pe Facebook vizavi de multele filme cu medici criminali, cu virusi conceputi in laborator si cu mafia industriei pharma care doreste sa bage pe gat anumite medicamente si vaccinuri. Atunci cand a aparut vaccinul contra Covid-19, multi au fost socati de numarul mare de “conspirationisti”, “antivaxeri” si “coronasceptici”. In plus, nu doar numarul lor era socant, ci si faptul ca cei mai multi proveneau din randurile celor cu studii superioare, din randul celor care citeau, mergeau la teatru si la cinema. De fapt, motivul se regaseste in lecturile si filmele pe care acestia le-au inmagazinat in creierul lor. Brusc, acestia si-au amintit ca au mai vazut acest film, asa ca nu au putut crede pe de-a-ntregul autoritatile.

O poveste precum cea din Pasagerii, alaturi de altele ca ea, ii vor face pe oameni sa devina din ce in ce mai sceptici vizavi de masinile complet autonome. Lucru bun, din punctul meu de vedere.

Caci eu nu as suporta sa merg cu o astfel de masina. Nu mi-ar placea nici sa am o astfel de masina (teoretic, pentru mine ar fi o sansa: nu am carnet, asa ca o astfel de masina ar fi o sansa nesperata, zic unii) si nici sa calatoresc intr-un astfel de taxi. Calatoria cu un taxi sau uber are farmec atat timp cat la volan se afla cineva. Serios: as zice un mare nu, chiar daca statisticile ar fi de partea tehnologiei.

Nu condamn, deci, o astfel de carte, ci dimpotriva: ma bucur ca cineva pune astfel de probleme acum. Daca le-ar pune atunci cand masinile de genul ar deveni realitate ar fi deja prea tarziu. Ma bucura, deci, aparitia romanului Pasagerii, roman pe care l-am citit in format fizic.

Deh, nu mai sunt atat de tanar, asa ca incep sa am, incet-incet, o mentalitate batraneasca. Tot ce ati citit in ultimele 3 paragrafe denota o astfel de mentalitate.

Pasagerii este o poveste excelenta, care putea fi si mai buna daca era mai scurta. Imi place autorul, imi plac temele acestuia, asa ca vi-l recomand si voua.