Piatra hartie foarfeca – Alice Feeney

Piatra hartie foarfeca este un joc pe care l-am jucat si eu deseori in copilarie. Mult timp nu i-am inteles logica, nu am inteles de ce hartia bate piatra (cica o impachetezi).

Jocul este folosit nu doar de catre cei mici, ci este si un inlocuitor al tragerii la sorti. Este un fel de tragere la sorti in care tu intervii, in care decizia ta e cea care conteaza. Este interesant ca acest joc este prezent in aproape toate culturile. Este ceva universal, ca sa zic asa.

Povestea cartii omonime este mai complexa decat regulile acestui joc. Avem 2 personaje, cuplul Adam si Amelia, plus un scriitor celebru de horror-uri, Henry Winter.  Ma rog, mai este si un al patrulea personaj, pe care va las pe voi sa-l descoperiti.

Ideea este ca Amelia castiga la un concurs un premiu aparent bizar: o excursie de 2 persoane intr-un loc straniu, izolat. Excursia trebuia sa aiba loc intr-o zi speciala: 29 februarie. Locatia gazda este o biserica parasita, aflata undeva in Scotia.

Nu va spun ce se intampla in acea excursie, insa va spun cu ce se ocupa Adam: era un scenarist de la Hollywood, specializat in adaptarea pentru marile ecrane a cartilor de succes. Desi el la baza era scriitor, visa sa astearna pe hartie ideile proprii, personajele proprii, are succes doar cu ideile altora.

Ganditi-va cat de cunoscut este un scenarist: publicul larg retine regizorul, retine actorii de pe ecran si retine numele autorului care a scris cartea ecranizata. Numele scenaristului, a celui care ADAPTEAZA romanul pentru marele ecran, este ignorat.

Cati astfel de scriitori wannabe, ca sa nu le zic ratati, exista la Hollywood? Cati oameni care vor sa impresioneze cu propriile idei, cu propriile cuvinte, cu propriile personaje, ajung pur si simplu mercenari, ajung doar slefuitori ai ideilor altora, ajung niste oameni care pur si simplu jongleaza cu ideile altora, gandindu-se doar la posibilul succes al filmului?

Tot legat de Adam, el sufera de o boala rara: prosopagnozie. Boala este o afectiune NEUROLOGICA extrem de dubioasa: ea te impiedica sa recunosti figurile oamenilor, inclusiv figura ta. Fiecare persoana din jurul tau este o necunoscuta. Evident, recunosti dupa alte lucruri, dupa miros, dupa culoarea ori dimensiunea parului.

Nu poti intelege nici macar mimica celui de langa tine: nu poti sa-ti dai seama cand se stramba, cand zambeste, cand se incrunta.

Eh, de aceasta boala rara suferea Adam. Imaginati-va, deci, ca un SCENARIST de film NU POATE RECUNOASTE figurile oamenilor.

Astfel de oameni nu isi pot da seama daca sunt urmariti, nu-si pot da seama daca o persoana este prezenta sau nu la un eveniment. Eh, aceasta era viata lui Adam.

Nu vreau sa spun mai multe despre carte, spun doar ca este EXCELENT construita, are un final de-a dreptul FABULOS, care m-a facut sa apreciez fiecare pagina citita. Nimic nu pare gresit, nimic nu pare in plus, nimic nu pare ca-i lipseste.

Fara sa va spun mai multe despre romanul Piatra hartie foarfeca, vreau sa va dezvalui 3 ganduri ale mele, pe care le-am avut inainte si in timpul lecturii:

1. Cand am vazut titlul Piatra hartie foarfeca, m-am gandit la o carte cu copii, maximum adolescenti. M-am gandit la ceva poate mai usor, ceva ce poate fi rezolvat cu jocul Piatra hartie foarfeca. Ma bucur enorm ca m-am inselat. Evident, probabil aceasta a fost si intentia autoarei, sa sugereze cu totul altceva prin acest titlu.
2. M-am gandit la aceasta boala, prosopagnozie, si la cum m-as simti eu daca as avea-o. Desi pe de-o parte m-as simti inconfortabil, as avea nevoie de cineva pe langa mine, musai de incredere, care sa-mi spuna cu cine vorbesc, pe de alta parte m-as simti SPECIAL. Diferit. La un eveniment, oamenii ar veni la mine sa ma salute, stiind ca eu pe ei nu i-as recunoaste. Ar fi interesant. Pe bune ca nu l-as considera un handicap.
3. O alta chestie interesanta, importanta, este acea data de 29 februarie. Pentru mine e fascinanta. Daca ar fi sa-mi doresc sa existe o alta data pe care sa ma fi nascut, acea data nu are cum sa fie alta decat 29 februarie. Tot un 29, dar februarie, nu noiembrie. E drept, nu ma incanta zodia pestilor, dar fac o exceptie pentru aceasta zi speciala. Va las pe voi sa descoperiti de ce este importanta data de 29 februarie.

Piatra hartie foarfeca s-a dovedit a fi printre cele mai bune thrillere citite in ultimul an. Si, pentru ca are un twist atat de misto, sunt tentat sa recitesc cartea, pentru a vedea momentul in care ar fi trebuit sa ma prind, pentru a cauta indiciile ascunse. Pentru a parcurge cu alti ochi cuvintele inselatoare ale autoarei.

Piatra hartie foarfeca a aparut in limba romana la Editura Storia Books, putand fi gasita si pe Libris, Elefant, Carturesti, Cartepedia, Libraria Delfin, CLB, Bookcity sau eMAG.

ps: Acest articol, despre romanul Piatra hartie foarfeca, face parte dintr-un nou blog-tour. Incepand cu acest an, grupul acesta de bloguri a primit si un nume, si un logo, si un cover. Ne numit Crime Club. Voi actualiza acest paragraf cu toate link-urile aferente, acest articol fiind PRIMUL.