Sanitarium este considerata cea mai buna carte a autorului roman Eugen Ovidiu Chirovici, multi considerand-o un reper, o carte de capatai. Multi s-au mirat, de pilda, ca am citit Voodoo inaintea lui Sanitarium, chiar daca efectiv cele 2 nu au legatura intre ele.

Povestea este simpla si previzibila: David Eagan este un ziarist aflat intr-un con de umbra, un fost ziarist de succes care acum cauta sa-si recapete celebritatea. Acesta primeste oferta fundatiei Hope de a scrie biografia Sanitarium, un sanatoriu de boli psihice unde oamenii sunt tratati diferit. Ce va gasi acolo, cine il insoteste, ce secrete vrea sa scoata la lumina si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Acum, ca sa vorbesc despre aceasta carte trebuie sa va zic din start avantajul si dezavantajul ei, caci ele vin la pachet: desi este o carte previzibila, careia ii anticipezi cu usurinta deznodamantul, este una bine scrisa, pe care oricum o savurezi si de lectura careia oricum te bucuri. Nu este ceva revolutionar, nu este ceva original, insa este un lucru bine facut. Daca vom pica in patima originalitatii cu orice pret, vom ajunge ca-n bancul acela cu publicitarii care nu fac sex pentru ca s-a mai facut.

Revenind la poveste, fara sa va dezvalui nimic, fara sa va fac spoiler, va pun 3 intrebari importante, fundamentale, intrebari la care recunosc ca nu am raspuns:

  1. Daca ati avea bani, ati infiinta un astfel de asezamant? Oameni de afaceri care sa doneze bani pentru sectii ori pentru spitale gasim peste tot, inclusiv la noi. Insa vreun afacerist care sa construiasca de la zero o astfel de clinica nu prea intalnim. Sunt curios ce ar trebui sa aiba un afacerist pentru a finanta asa ceva. Vedeti voi in Sanitarium cum si de ce s-a construit clinica.
  2. Daca ati avea in familie vreo persoana cu probleme, ati interna-o intr-un loc precum Sanitarium? La fiecare film cu nebuni, cu spitale de boli psihice, mi-am pus aceeasi intrebare. Mi se pare esentiala, fundamentala. Mi se pare gresit sa radem de nebuni, sa ii consideram inferiori, demni de dispret, si mai ales sa plecam de la premisa ca noi sigur nu vom ajunge asa. Eu, unul, nu-s deloc convins in ceea ce ma priveste.
  3. Voi ati accepta o astfel de slujba, sa mergeti intr-un loc precum Sanitarium pentru a scrie biografia lui? Ce anume ar trebui sa contina propuinerea pentru a o accepta? Doar o suma mare de bani si atat? Serios intreb.

Exact cum va ziceam, nu am raspuns la aceste intrebari. La 1 nu ma pot lauda cu ceva ce nu am, chiar nu stiu daca as finanta asa ceva, la 2 nu am un raspuns cert, iar la 3, desi-s tentat sa zic da, raspunsul nu este deloc sigur. Sincer sa fiu, m-as speria un pic daca cineva s-ar gandi la mine, daca s-ar gandi ca eu as fi persoana potrivita pentru monografia unui loc tip Sanitarium. Si cand mi se pare ca propunerea este jignitoare, fie si indirect, tind sa refuz.

Voi cititi Sanitarium, sigur o sa va placa, chiar daca finalul nu e deloc greu de anticipat. De fapt, chiar si dupa ce v-am povestit eu s-ar putea sa va prindeti. Dar daca apreciati o poveste previzibila inseamna ca ea are alte calitati in afara de suspans si de neprevazut. Ceea ce este cazul Sanitarium.

Sanitarium a aparut la Editura RAO, insa se mai gaseste doar pe Cartepedia si eMAG.