Voodoo este a patra carte de Eugen Ovidiu Chirovici pe care o citesc. Nefiind vorba despre o serie, mi-am permis sa le citesc intr-o ordine proprie. Am citit intai Cartea oglinzilor, apoi O amintire de la Paris, iar mai apoi Hoodoo Creek.

Nu intamplator am pomenti de cele 3 carti anterioare ale autorului: daca primele 2 sunt thrillere pure, desi nici ele chiar la fel, a treia s-a dovedit a fi ceva cu totul si cu totul diferit, ceva profund, la care nu ma asteptam. Aceasta a patra carte, Voodoo, nu m-a mai surprins atat de mult, deja fusesem avertizat in privinta versatilitatii autorului.

In acest micut roman Voodoo avem genul politist imbinat frumos cu genul fantasy. O imbinare placuta, reusita, careia nu am de reprosat decat finalul.

Personajul principal este Drew Sanders, un detectiv particular extrem de dubios, lup singuratic, caruia i se incredinteaza un caz atipic: o femeie este ucisa pe un aeroport intr-un incident extrem de neclar, incident in urma caruia sotul femeii dispare pur si simplu. Nici inregistrarile video, nici martorii nu sunt de ajutor.

Atunci cand martorii incidentului incep sa moara in mod misterios, Drew Sanders este sunat de catre un fost mare politist, care crede ca unica lui fiica, procuroarea acelui caz, este in pericol. Cat de multe victime vor fi in total, cine este acel politist batran, cine este fiica lui, ce aliati isi face Drew Sanders si cum se sfarseste totul ramane sa descoperiti singuri. Nu va dezvalui mai multe, nici macar finalul acela atat de dezamagitor, insa va invit sa cititi cartea tocmai pentru a vedea daca am dreptate sau nu.

Pentru mine, oricat de magica ar fi povestea, meritul pentru rezultatul actiunilor ar trebui sa apartina personajelor si deciziilor luate de acestea. In acest caz, intregul merit apartine unei forte superioare, cea care decide cine traieste si cine moare, cea care ghideaza personajele sa descopere lucruri, cea care este, de fapt, personajul principal, personajul cheie.

Un personaj pe care eu nu l-am inteles, sunt prea realist si prea putin magic pentru a-l intelege, aceasta magie, aceasta lume Voodoo nu este complet nerealista. Autorul imbina elemente si fapte reale cu lucruri complet fictionate, rezultand un amalgam greu de inteles. Sa ne intelegem: nu este precum cartile lui Dan Brown, unde niste actiuni complet logice si realiste determina rezultatul, chiar daca lucrul care urmeaza a fi aflat este unul complet nerealist, magic, fictiune pura.

Voodoo este carte plina de suspans, plina de neprevazut, cu intamplari care te tin cu sufletul la gura, insa care se termina total absurd. As zice ca are un final tip Deus Ex Machina, insa de fapt toata actiunea cartii este dictata de zei, de forte superioare care actioneaza dupa tipare proprii. Totusi, ceea ce mie mi-a displacut atat de mult altii pot aprecia, deci nu evitati aceasta carte.

Pentru mine, Voodoo este dovada versatilitatii autorului roman Eugen Ovidiu Chirovici, drept urmare in ciuda celor de mai sus eu il apreciez mai mult dupa lectura acestei carti.

Voodoo a aparut la Editura RAO, site-ul editurii fiind singurul luat de unde ea mai poate fi comandata.