Trandafirii de mai este continuarea cartii Gradina cu Fluturi, o carte care m-a impresionat, m-a facut sa imi inghete sangele-n mine.

Cititi articolul despre aceasta prima carte, nu vreau sa repet ce am scris acolo. Cert este ca acea prima parte mi s-a parut cumva completa, nu simteam nevoia nicicum sa citesc vreo continuare. Gradina cu Fluturi se terminase, ma facuse sa trec prin niste stari extrem de dubioase. Nu credeam ca va continua. Imi doream sa se fi terminat.

Si, totusi, Gradina cu fluturi a avut o continuare, Trandafirii de mai, unde un alt om, la fel de bolnav, omoara fete tinere. Tot fete, tot tinere, tot cu ritual.

Nu va spun mai multe, nu va spun nici cum se termina, nici care-s legaturile efective cu prima parte, va dezvalui doar 2 lucruri:

  1. Vor mai exista doua continuari.
  2. Cartea poate fi inteleasa in proportie de 90% fara lectura primei parti. Ceea ce este un mare atu al ei.

Doar ca, vedeti voi, fix asta e problema: nu doar ca este mai slaba ca prima parte, dar incearca sa fie si o copie. I-as zice ciorba reincalzita, daca as fi pe un blog culinar.

Daca vreunul dintre voi va citi Trandafirii de mai inainte de Gradina cu Fluturi, nu stiu cat de interesat va mai fi sa citeasca prima parte, insa daca ati citit cartile in ordine cronologica, asa cum am facut eu, cu siguranta continuarea o sa va dezamageasca. In loc sa fie o carte de sine statatoare, cu personaje complet distincte, ea este agatata in cateva puncte de prima carte din motive strict comerciale. In fond, criminalul de aici nu are nicio legatura cu Gradina cu Fluturi. Ma rog, s-ar putea sa ma contrazica urmatoarele 2 carti, dar zic ca nu. Consider ca nu.

Ramanand cumva in sfera comparatiilor culinare, scriitoarea Dot Hutchison adauga ceva condimente indiene peste prima poveste: Priya Sravasti inca sufera dupa pierderea sorei mai mari. Ca personaj, este foarte bine conturata, o persoana puternica (nu mai puternica decat mama ei, ce-i drept), energica, de care cu siguranta te atasezi. De ce era musai sa fie de origine indiana, plecata impreuna cu familia din Londra (ce cliseic!) nu stiu. Poate doar pentru o savoare aparte. Caci in cazul unei eventuale ecranizari, accentul englezesco-indiano-american cu siguranta ar fi delicios.

Daca ma intrebati pe mine, nu stiu daca in partea urmatoare mi-as dori s-o mai vad pe Priya. Pe de-o parte, te atasezi de ea, ti-ai dori sa nu te desparti de ea; pe de alta parte, a stoarce mai mult din ea, ca personaj, ar dauna. Prefer sa mi-o amintesc pentru ce a facut in aceasta a doua parte.

Nu inchei fara sa vorbesc despre partea cu sahistii. Este un subiect cumva periferic. Pe scurt, o tipa care nu implinise 18 ani se duce sa joaca sah cu batranii in parc. Sahul este pentru ei doar un pretext: nu se intalnesc sa joace sah pentru ca-s mari pasionati, pentru ca ar juca cu adevarat bine; ei folosesc sahul ca pretext de socializare.

M-am gandit la sahistii din Cismigiul nostru si la faptul ca pana acum am evitat acel loc. De altfel, din cauza celor care joaca sah acolo, acest nobil sport al mintii este asociat de multi cu batranii. Tin minte ca acum vreo 10 ani, daca nu 12, am mers cu un prieten intr-un loc si nu am fost lasati sa jucam sah. Voiam sa jucam sah si sa bem bere (lucru pe care, cel putin teoretic, nu-l putem face in parc). Nu doar ca nu am fost lasati, cica nu e voie cu niciun joc (de noroc si nu numai;), dar ni s-a si zis: dar ce, voi aveti varsta sa jucati sah la terasa?

Acum nu stiu ce fel de sahisti sunt prin Cismigiu (ori prin alte parcuri), nu stiu daca sunt veterani de razboi, oameni respectabili, precum cei din carte, dar marturisesc ca-mi este un pic rusine ca i-am evitat. Nu din dorinta de a juca sah, ci din dorinta de a-i cunoaste. Sunt niste persoane foarte misto in carte, sa-i urmariti cu atentie.

Trandafirii de mai poate fi considerata o carte buna daca e luata ca atare, insa comparativ cu predecesoarea ei, este o carte slaba. Are marele defect ca incearca sa se agate cu disperare de acea prima parte geniala, tragand-o mult in jos. Daca, insa, cartea va fi legata intr-un mod inteligent in urmatoarele volume imi voi schimba parerea. Pana atunci, cred ca trebuia sa fie roman de sine statator.

Trandafirii de mai poate fi comandata de pe site-ul Editurii Herg Benet ori de pe Carturesti, Libris si Emag (in engleza).