Romanul Trei ani in labirint este unul plin de paradoxuri. Este o poveste speciala, dubioasa in sensul bun al cuvantului. In orice caz, diferita.

Intai si intai, dupa titlu, m-as fi asteptat la ceva foarte dinamic, la un roman de aventura. Ma asteptam la un labirint in adevaratul sens al cuvantului. Cu siguranta influentat de celebra serie Labirintul, ma asteptam la un labirint la propriu, nu la unul figurat. 

In al doilea rand, inceputul cartii este construit atipic. Imaginati-va asa: ea incepe intr-o anumita luna, sa zicem august 2006. Se termina, in mod efectiv, in decembrie 2008. Doar ca autorul prefera sa nu scrie liniar, ci alege urmatoarea optiune: august 2008, august 2007, august 2006; septembrie 2008, septembrie 2007, septembrie 2006. Abia la final, capitolele finale, punctul culminant si denzodamantul, sunt scrise liniar. E drept, la final veti descoperi de ce a ales autorul aceasta optiune literara, este perfect justificabila. Doar ca am hotarat ca data viitoare cand citesc cartea, s-o citesc in ordine cronologica. Sunt curios ce as intelege diferit.

Autorul, Jay Hosking, este doctor in neurostiinte la Harvard, urmand acum postdocul la aceeasi universitate. Cumva, se vede, se simte, faptul ca autorul este mai mult doctor in neurostiinte decat scriitor. Este mai mult decat un scriitor. Probabil psihiatrii si psihologii vor intelege cu totul si cu totul altfel acest roman.

Despre carte nu vreau sa spun mai mult decat descrierea ei oficiala (luata, in acest caz, de pe site-ul Librariei Humanitas):

Incercarea unui tanar de a-si gasi sora disparuta il catapulteaza intr-un labirint periculos de secrete. Dupa ani de pendulari intre diverse joburi, un barbat se intoarce in orasul tineretii sale, atras de perspectiva de a se afla in preajma surorii sale mai mari, Grace: inteligenta si charismatica, desi rebela si impetuoasa, aceasta a fost mereu modelul si eroina sa. Ea este acum o promitatoare absolventa de psihofizica si centrul unui grup de prieteni care il adopta imediat pe “fratele mai mic”, oferindu-i camaraderie, dragoste si chiar un loc de munca decent. Dincolo de clasicul complot noir sugerat de disparitia unei femei, acest roman ofera perspectiva unei asa-zise realitati ce se prabuseste in stiinta speculativa, amintind de House of Leaves a lui Danielewski. Trei ani in labirint ne ofera, in acelasi timp, un mister care solicita la maximum mintea, punand la indoiala insasi natura timpului, dar si povestea unui tanar care trebuie sa faca fata fortelor periculoase de distrugere pe care le purtam cu totii in noi.

Un ultim paradox, unul personal, este legat de culoarea cartii, a copertii. Nu stiu daca vreodata ati dat importanta acesteia, aici mi-a atras cumva atentia. Vorbim de Trei ani in Labirint, cu o coperta verde inchis. Vorbim, deci, despre culoarea renasterii, vorbim despre culoarea naturii. A reinvierii. Culoarea verde te calmeaza, reduce stresul. Cu toate acestea, verdele poate avea interpretari religioase diferite: de exemplu, in Islam este culoarea profetilor, iar in crestinism, adesea crucea pe care a fost omorat Iisus este de culoare verde. Totodata, verdele ar fi la distanta egala de albastrul raiului si rosul iadului. Semnificatia politica este si ea ciudata, cred ca ati auzit de celebra sintagma Green is the new red.

Intrebarea pe care mi-o pun este daca alegerea culorii copertii a fost intamplatoare sau nu. Oare ce-o fi vrut sa spuna autorul cu aceasta culoare? La ce anume s-a gandit?

M-am gandit la toate acestea pana cand am constatat un lucru: titlul original al cartii este Three years with the rat (titlu care pe mine m-ar fi putut duce cu gandul la ceva mafie, Rat = tradator), iar coperta este de culoarea … sobolanului. Ma rog, o alta coperta are o alta culoare. Deci, cumva, toata chestia aia legata de verde, cumva, viziunea traducatorului roman asupra cartii.

Per total, Trei ani in labirint este o carte psihologica aparent statica, cu ceva elemente SF (departe de a fi un SF clasic), care va pune cititorul pe ganduri. Prima parte a ei este construita atipic, greu de urmarit, dar cand se vor descurca itele povestii o sa vi se para geniala. Eu am citit-o in tren si mi-a placut tare mult, drept urmare v-o recomand si voua. Poate fi cumparata de pe site-ul editurii Rao sau de la oricare alta librarie online si offline din tara.