Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror. – ce titlu lung pentru o carte atat de subtire. Iata primul lucru care mi-a sarit in ochi atunci cand am vazut aceasta carte (primita de la Editura, cumva surprinzator, fara sa fi stiut mare lucru despre ea dinainte). Apropo, editura se cheama … Lebada Neagra!

Nu mai citisem de ceva timp proza scurta, un tip de lectura pe care-l folosesc ca gura de oxigen, ca iesire partiala din zona de confort, asa ca intre 2 thrillere (de fapt, sunt MULT mai multe) am zis ca este cartea ideala.

Nu stiam nimic despre autor, Bogdan Piticaru, si sincer, dupa lectura cartii, nici nu-mi doresc sa aflu prea multe. Nu e de rau, stati linistiti, ci dimpotriva. Cartea are o doza importanta de mister, de fantastic, chiar daca aceasta doza este construita intentionat, ostentativ, jumatate in gluma, jumatate pe ton infricosator, drept urmare chiar nu doresc sa strivesc corola de minuni a lumii. Intr-o astfel de lume, precum cea oglindita intre copertile acestei carti, aflarea adevarului vine cu anumite costuri. Poate a afla mai multe despre autor ma va costa … mult prea mult.

Ce a facut autorul in aceasta carte? Pur si simplu s-a jucat cu cateva mituri urbane, cu cateva sperieturi ale copilariei optzeciste. Le-a oglindit fie intr-un mod amuzant (cea mai amuzanta dintre povestiri fiind prima, Vodca Rosie, cea care da titlul MARE al cartii), fie intr-un mod de-a dreptul infricosator.

Fiecare dintre povesti ar putea fi o carte distincta ori chiar un film distinct (altii chiar au ecranizat povestiri scurte: pe langa cele de Stephen King, ecranizate constant, imi mai amintesc si Drive my car dintr-o nuvela de Murakami, culeasa din cartea Barbati fara femei). Cineastii autohtoni nu are aceasta aplecare spre nuvela romaneasca ori poate nu exista vreun autor de povestiri scurte atat de important incat sa merite ecranizat. Desi este de discutat ce inseamna IMPORTANT: trebuie DOAR sa scrie bine sau trebuie sa fie IMPORTANT si din punct de vedere comercial?

Evident, printre sperieturile anilor 80 se afla si … AVORTURILE. In privinta miturilor (urbane?) legate de avort, lucrurile sunt mai interesante decat par. Folclorul privitor la cei (si mai ales CELE) care practica avorturi ilegale, cu tot felul de metode care de care mai periculoase, era incurajat de partid si securitate. Daca alte legende apareau impotriva dorintei sistemului, acestea erau incurajate (si chiar inflorite!) de sistem. Era un fel de lupta indirecta a sistemului cu avortul: tu nu ai voie sa-l faci, iar cei (si mai ales cele!) care-l fac sunt niste dubiosi/dubioase. Este periculos, nu stii daca supravietuiesti.

Iar tu, ca persoana care se ocupa cu asa ceva, ai pe constiinta mii de vieti omenesti. Care vieti te vor bantui fie la finalul vietii, fie chiar vor grabi sfarsitul acesteia.

Inchei cu ceva amuzant: am citit cartea Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror. din scoarta-n scoarta. Asa cum ar trebui sa o parcurga orice cititor. Eh, abia la final am vazut, pe coperta a patra, cele cateva randuri care sintetizeaza toate povestile, acele randuri care contin cuvintele cheie “sperieturile copilariei” si “mituri urbane”. Cumva, aceste cuvinte m-au luat pe nepregatite. Nu apucasem sa diger cartea (se parcurge FOARTE repede, MULT prea repede), nu apucasem sa ma gandesc la firul care leaga toate acele povestiri, toate acele personaje. Oare m-ar fi dus gandul la mituri urbane?

Totodata, ma intreb cum as fi citit aceasta carte daca as fi stiut DIN START aceasta informatie? Eu v-am dat-o deja, unii ar putea-o considera, din acest motiv, drept spoiler. Desi eu n-o vad deloc asa. Insa intrebarea mea ramane.

Da, Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror. este tipul de culegere de povestiri scurte pe placul meu. Imi displac culegerile de nuvele care contin povestiri complet diferite, fara nicio legatura, macar una vaga, intre ele. Evident, unii autori isi aduna povestirile scrise pe parcursul mai multor ani. Nu sunt de condamnat. Insa personal apreciez cartile cu SENS, cele gandite din start asa.

Unul ca mine nu se gandeste doar la motivele pentru care acele povestiri si nu altele au fost alese, ci si la motivele care au determinat ORDINEA povestirilor. Este o ordine alfabetica? Este o ordine a importantei? Este o alternanta dinadins gandita? Aici n-am mai gasit vreo explicatie logica, rationala. Nici macar nu stiu daca exista vreuna. Mi-as dori sa cred ca da.

Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror. este o culegere de nuvele extrem de reusita. Cica sunt povesti horror, insa cel putin una m-a amuzant teribil. Dar nu e ceva nou la mine: pe mine ma amuza 90% dintre filmele horror. Deci problema e la mine, nu la ele. Sau nu DOAR la ele.

Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror. a aparut la (sa mai radem inca o data de aceasta alaturare) Editura Lebada Neagra. Ea poate fi comandata SI de pe Libris, Carturesti, Cartepedia, CLB, Librarie.net, Libraria Delfin sau eMAG.

ps: Ceva si mai amuzant: Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror. mi-a mai aparut si ceva un pic mai interesanteste un titlu prea lung, pe care nu l-am folosit la cautari. Asa ca pe fiecare site in parte am cautat pur si simplu “vodca rosie”. Fara diacritice, caci asa scriu. Pe eMAG, in afara cartii, . Zic ca poate vreti sa incercati. 🙂

ps2: Vodca rosie. O dusca de necurat. Scurte povestiri horror.  este partea a doua a unei trilogii. Nu am citit prima parte, care se pare ca nu se gaseste pe nicaieri. Avand in vedere tematica, s-ar putea ca acea prima parte sa nici nu existe. Sa fie o fantasma. Ori pur si simplu … sa fi disparut.