Camera Mortii, de John Grisham, este una din cartile care mi-a starnit cele mai intense si contradictorii sentimente. Din pacate, nu le voi putea descrie ori macar evoca pe toate dintre ele aici, de teama spoilerelor, dar credeti-ma, a fost ceva intens.
Avem de-a face cu cazul unui membru al Ku-Klux-Klanului, care este acuzat (si ulterior condamnat la moarte) pentru aruncarea in aer in aer a biroului unui avocat evreu, in urma exploziei pierzandu-si viata cei 2 copii gemeni ai acestuia, el ramanand cu sechele fizice tot restul vietii. Stim de la inceput cine este criminalul, cine sunt vinovatii, de fapt. Pe tot parcursul cartii vedem, insa, cum incearca acest condamnat la moarte sa scape de pedeapsa capitala. Intai si intai, cine sunt avocatii care incearca acest lucru, cine este de partea lui si, mai ales, cum se sfarseste totul. Nu va spun nimic altceva, trebuie sa traiti si voi aceleasi sentimente pe care le-am trait si eu.
Legat de sentimentele traite, trebuie sa va povestesc o chestie din tineretea mea. Este absolut necesar, veti vedea exact care este relevanta.
Se facea, deci, ca la finalul facultatii am dat admitere la doua mastere, la ambele trebuind sa prezinti un eseu. Unul sociologic, nu orice fel de eseu. La unul dintre ele am prezentat un eseu numit Pedeapsa cu moartea. Inca il mai am prin calculator, undeva ascuns. Ori pe email.
Nu doar comisiei l-am prezentat, ci si mai multor colegi si prieteni. O remarca interesanta mi-a atras atentia atunci, remarca pe care mi-am amintit-o citind Camera Mortii: eseul e prea sec si prea distant.
O amica, extrem de religioasa si de sensibila de felul ei, si n-o zic deloc peiorativ, a inceput sa-mi enumere multe chestii pe care eu le-am omis. Imi spunea ca intelege faptul ca nu pot empatiza cu un criminal, nici ea nu poate, doar ca, din pacate, si altii au de suferit. Ea, de exemplu, nu putea intelege cum un preot ar putea legitima prin propria prezenta un astfel de proces. V-am spus deja ca este religioasa.
Citind cartea Camera Mortii fix la asta m-am gandit: la oamenii platiti sa puna in aplicare pedeapsa cu moartea. La gardieni, la doctor, la avocatii care pana in ultimul moment spera in miracole (si care trebuie sa isi anunte infrangerile condamnatului), la familia condamnatului, la absolut toti nevinovatii care sunt, indirect, afectati. As adauga aici si guvernatorul, cel care oricand poate gratia fie partial, comutand din pedeapsa capitala in inchisoare pe viata, fie total, eliberandu-l chiar pe detinut din inchisoare. Guvernatorul are constiinta incarcata cu fiecare om executat, om pe care printr-o inactiune, prin refuzul de a-l gratia, il condamna la moarte. Confirmarea pedepsei capitale este in mod efectiv o noua si finala condamnare la moarte.
Ma tot gandeam: oare cei care au votat in Congresul american (si-n parlamentele altor tari, asiatice cu precadere) in favoarea pedepsei cu moartea s-au gandit si la acesti oameni? La acesti amarati care sunt nevoiti sa puna in aplicare o pedeapsa cu care poate nu sunt de acord. La oamenii NEVINOVATI care trebuie sa traiasca cu o constiinta extrem de incarcata. Care trebuie sa devina INUMANI ca sa supravietuiasca.
Eu, unul, recunosc: in teorie, avand argumente exclusiv teoretice, psihologice, sociale, sociologice, juridice si mai ales economice, as tinde sa fiu de acord cu pedeapsa cu moartea. Mai ales ca-s ateu, deci nu plec de la premisa ca Dumnezeu ne-a dat viata, deci doar El ne-o poate lua. In acest argument nu cred, este irelevant pentru mine. Gandindu-ma, insa, OMENESTE, auzind, citind ori vazand diverse povesti, nu mai sunt atat de convins. Iar daca as mai si cunoaste in mod direct cazuri, optiunea mea s-ar indrepta vertiginos catre nu.
Camera mortii te zdruncina, te pune pe ganduri, te socheaza. Si, cumva, te face sa nu-ti mai doresti sa traiesti in America. Iti demoleaza Visul American, in care multi inca mai cred. Da, chiar asa: incep sa cred ca ar trebui sa fim fericiti ca traim in Europa. Iar pedeapsa cu moartea, absenta ei, este unul dintre motive.
Camera mortii, de John Grisham, poate fi cumparata de pe site-ul Editurii RAO ori de la librariile online Carturesti, Diverta si Libris (in limba engleza). In mod surprinzator, la multe librarii (online si offline) stocul este epuizat.
0 Comments
3 Pingbacks