Stiu, nu ar trebui sa judec, literatura proasta este, de fapt, acea literatura subevaluata, ultra-comerciala, pe care unii aleg sa o citeasca, fie stiind ce citesc, fie avand impresia ca citesc literatura de calitate. Sandra Brown, Fifty Shades, Irina Binder ori Suge-o Ramona … Unii spun ca si Dan Brown (Codul lui Da Vinci, Origini ori Ingeri si Demoni, ca sa dau doar 3 carti de-ale sale) ar fi in aceasta categorie.
Oricum, ideea e ca, din anumite puncte de vedere, literatura proasta a fost impulsionata de comertul online. Nu se vinde MAI bine electronic, caci se vinde bine si fizic, doar ca, vedeti voi, reuseste sa atraga un public pe care altfel nu l-ar avea. Caci …
Nu mai exista rusinea de a te vedea lumea citind ceva rusinos
Daca ai vedea pe cineva citind Fifty Shades in tramvai, metrou ori tren, asa-i ca te-ai uita dubios la el? Ori la ea? Eu zic ca da. Si gasisem la un moment dat un studiu britanic care sustinea acelasi lucru. Era facut pe femei, caci despre ele se spune ca-s foarte sensibile la ce zic cei din jur. Si da, e altceva sa citesti Fifty Shades electronic. Nu te vede nimeni, esti doar tu cu cartea si atat.
Poti cumpara carti pe ascuns
Un alt studiu spunea ca in SUA si Marea Britanie in jur de 15% dintre femei cumpara carti pe ascuns. Sotul poate nu vede cei 50 de dolari (ori poate o suta) dati catre Amazon (ori altei entitati de unde se pot cumpara carti electronice). Daca ai tu leafa ta, veniturile tale, e clar ca poti ascunde mai usor ce ai cumparat.
Cand cumperi carti fizice, cumparaturile tale se vad. Si trebuie sa dai explicatii.
Caci aici vine partea interesanta: e mai usor de justificat o carte buna decat una proasta. Ai dat 40 de lei pe Sandra Brown? Nasol. Ai dat 100 de lei pe Cartarescu? Asta mai putem accepta. Ma rog, studiul era facut pe UK si SUA. Dar ideea ramane.
Studiul de fapt arata ca acest comert electronic a scos la iveala un public care altfel era rusinat sa cumpere.
Cartile electronice se citesc mai usor pe drum
Am zis pe drum ca sa fie scurt subtitlul, caci puteti inlocui aceste doua cuvinte cu: in metrou, in autobuz, in tramvai, in tren ori in avion. Acum, care-i legatura cu literatura proasta?
Pai, nu stiu cum sa va explic, dar eu cred ca ea este principala vizata. Va dau 3 argumente, spunandu-le din perspectiva strict personala:
- E greu de carat o carte mare. Drept urmare, Fifty Shades va fi lasata acasa de fanii cartilor fizice, fiind inlocuita de o carte mai mica si mai usoara. Exact din acest motiv, multi pun subtirimea unei carti pe lipsa ei de calitate. Ori faceau asta pana acum 10-15 ani. Literatura usoara desemneaza cartile care-s atat usor de citit, cat si usor de carat. De cand cu cartile electronice, pe ebook reader poti sa-ti pui inclusiv carti de 800 de pagini. Fifty Shades n-ar fi putut aparea acum 25 de ani la acele dimensiuni. Chiar nu 🙂
- Eu, unul, nu pot citi pe drum carti grele, carti la care trebuie sa ma concentrez. Drept urmare, cartile usoara, literatura proasta, este chiar o idee buna. Acum depinde si ce anume alegi din acea literatura. Eu, unul, prefer oricand niste intamplari reale povestite de un comediant, precum Suge-o Ramona, in dauna unor sfaturi de viata si de relatii ori cine stie ce povesti siropoase. Ideea, insa, ramane: nu poti lectura filosofie profunda in orice conditii.
- Se pare ca aceasta carte electronica a impulsionat autorii de genul sa scrie opere atat de ample. Voi stiti cat de mici si pricajite erau primele carti ale lui Coelho? Ati vazut cat de micuta este Manualul razboinicului luminii, cartea preferata a lui Becali? De cand a aparut posibilitatea de a cumpara electronic cartile, au aparut carti usoare de peste 500 de pagini. Se citesc usor, e literatura facila, dar cantaresc mult.
Literatura proasta se vinde si offline, librariile sunt pline de aceste carti ultra-comerciale. Comertul de carte electronica (ma refer la cel legal, cel ilegal, schimbul de carti piratate, nu poate fi cuantificat) nu a generat aceasta literatura proasta, ci doar a impulsionat-o. Nu este o cauza, ci un factor care a favorizat-o. Un accelerator.
Acum, la final de tot, va intreb pe voi ce intelegeti prin sintagma Literatura proasta si in ce relatii sunteti cu ea. Eu am tot spus: nu-mi plac cartile siropoase, insa povestiri de viata tip Suge-o Ramona ma atrag.
Nu înțeleg de ce te-ai uita urât la cineva care citește, orice ar citi. După cum nu înțeleg conceptul de literatură proastă. Dacă mie nu-mi place ce scrie domnul Cărtărescu (nu aruncați cu roșii, vă rog!) înseamănă că e literatură proastă? Există un for decizional care împarte cârțile în bune și rele?
Uite, eu nu inteleg cartile care-s culegeri de statusuri de pe Facebook ori perle ale politicienilor. Ele NU sunt carti. Nu e literatura.
Iar despre Cartarescu nu ma pot pronunta. Vreau sa-l citesc, dar momentan n-am facut-o. Si ceva din mine imi spune sa nu. Si tot aman momentul :))
Eu cred că ține de preferințe și de starea de moment. Nu cred că există literatură proastă. Admir oamenii care citesc și mă uit la titluri doar dacă sunt în căutare de idei pentru viitoare lecturi/achiziții.
Buna observatie. Starea de moment, varsta…
Nu pot citi zilnic literatura foarte serioasa.De regula citesc in paralel o carte serioasa, exemplu Sapiens-Harari (la unele pasaje ma pot gandi si suci ideile in cap chiar si saptamani in sir), cu alte 3-5 carti usoare (Nora Roberts, Amanda Quick), carti care ma destind si imi dau o stare de bine (eu le spun cartile Prozac), stiu ca intotdeauna se vor sfarsi frumos. Am nevoie de povesti si basme pentru a-mi deconecta creierul de la “trebuie”.