Am cartea Fotbalul lumini si umbre de cativa ani buni in biblioteca. Am si citit-o candva, cred ca eram prin liceu. Nu-mi aminteam foarte multe din ea, doar definitiile simpatice date portarului, fotbalului, fanului, fanaticului ori golului.

Acum, cartea contextualizeaza foarte mult, vorbeste despre fotbal in contextul social si politic. Fiecare eveniment fotbalistic, cu precadere campionatele mondiale, sunt contextualizate. Drept urmare, eu, ca blogger de carte, doamne, cat urasc termenul de CRITIC, am obligatia sa contextualizez. Sa fac ceea ce autorul face pe parcursul intregii carti.

Asadar, in America de Sud, intelectualitatea, in majoritatea ei covarsitoare, este de stanga. Dreapta a venit la putere acolo mai mult prin lovituri de stat militare, coordonate de americani. Democratic vorbind, simplificand si reducand foarte mult discutia, dictatorii de stanga au venit la putere cu precadere prin alegeri ori revolutii (cum e cazul lui Castro), in timp ce dictatorii de dreapta, de extrema dreapta, tip Pinochet, au venit la putere in urma unor lovituri militare de stat. Iar intelectualitatea, deloc surprinzator, exact ca-n multe alte tari occidentale, are puternice valente de stanga.

Iar fotbalul, privit din perspectiva social-politica, socialista de-a dreptul, unii ar zice Marxista (spre Trotkiste, fara sa stau sa explic exact cum sta treaba), este de-a dreptul delicios. Nu-mi dau seama cat este de pe bune ce zice omul asta in carte si cat si-a dorit sa ne faca sa radem, dar cert este ca am savurat cartea de la un capat la altul. Din minutul 1 pana-n minutul 90, ca sa ma exprim in termeni fotbalistici. Idealul lui Eduardo Galeano este un fotbal deloc marketizat, eventual netelevizat, unde JOACA are intelesul primar, de baza. A te juca nu ar trebui sa presupuna prea multe reguli si incorsetari de natura tactica. A te juca ar trebui sa presupuna placere, sa presupuna pasiune. Rezultatul vine sau nu, este irelevant.

Analiza de mai sus este luata de aici. Este o mini-recenzie facuta la Radio Romania Cultural, una cat se poate de adevarata.

Ce este, de fapt, aceasta carte, Fotbalul lumini si umbre? Dupa mine, este o istorie a fotbalului spusa din perspectiva marxista sud-americana. Nu-mi este teama de cuvinte dure si oricum autorul nu cred c-ar fi deranjat sa le vada, sa le auda. A murit intre timp, in 2015, pe 13 aprilie, dar si dac-ar trai, cuvantul marxist nu l-ar deranja. As face pariu ca l-ar face mandru.

Pe de alta parte, una dintre regiunile pe care mi-as dori sa le vizitez in viata asta ar fi America de Sud. Nu doar Brazilia si Argentina, ci as vrea sa vizitez si Chile, Columbia ori Uruguay. Da, Uruguay, prima campioana mondiala, tara care ni i-a dat pe Cavani, Suarez, Forlan. Si Eduardo Galeano.

Si cu ocazia asta mi-am dat seama cat de putina literatura sud-americana am citit, Llosa si Garcia Marquez fiind primii pe lista 🙂

Fotbalul lumini si umbre, de Eduardo Galeano, este aparuta in Romania la Editura Logos. Ce am citit eu este traducerea Editiei a sasea, adaugita, aparuta la noi in anul 2004 (acum 14 ani). E drept, in aceasta perioada, a campionatului mondial, cartea este mai mult decat binevenita 🙂 De gasit, se gaseste greu. Online, pe Elefant (in engleza) si pe Librarie.net.