Dupa ce am citit micutul (dar intensul) roman Jurnal, Fight Club mi s-a parut o joaca de copii. Mi s-a parut un fel de antrenament. O incalzire pe care autorul a trebuit s-o faca pentru a scrie aceasta capodopera. O carte numai buna de Hollywood, unde de fapt s-a si facut cunoscuta.

Jurnal este, de fapt, o capodopera. Din orice unghi ai privi-o, si credeti-ma, poate fi citita din foarte multe unghiuri, cartea este o bijuterie. Daca o privesti strict ca thriller si cauti la ea numai si numai suspans, gasesti din belsug. Doar ca nu prea poti privi romanul Jurnal doar din perspectiva unui thriller.

Daca sunteti in cautarea unui suflet chinuit de artist, in cautarea unei carti care sa vorbeasca despre conditia precara a artistilor, despre cat de mult trebuie ca ei sa se sacrifice, Jurnal este ceea ce trebuie. Misty, pictorita geniala, este fix ceea ce cautati.

Daca sunteti interesati de superstitii si de legende, de ideea de a a trai dupa un tipar, iarasi ati nimerit corect.

Nici partea politica nu este ocolita. Pe de-o parte, m-am intrebat deseori cat de prietenosi si pacifisti sunt ecologistii. Dintre cartile citite recent, Niciodata nicaieri aduce in discutie problema asta, intr-un mod cu totul si cu totul diferit. Nu va zic exact ce se intampla in Jurnal, va spun doar ca citindu-l mi-am amintit de diversele miscari de stanga din Barcelona si Venetia, care se opun turismului de masa. Care miscari vor cuprinde treptat intreaga Europa. Green is the new Red – o sintagma din ce in ce mai actuala, mai valabila.

Daca sunteti interesati de domeniul psihologiei, aveti ce citi. Chiar as fi curios sa citesc o opinie a unui psiholog. Sa citesc mai multe despre Sindromul Stendhal, adica acea reactie absurd pe care o are un om atunci cand este expus frumosului exagerat. Pe bune, chiar asta inseamna, chiar daca am ales intentionat niste cuvinte cumva absurde. Ganditi-va cum s-ar putea cineva folosi de acest sindrom pentru a face rau, pentru a ucide.

Nu stiu cat de realista este cartea, nu stiu daca ce am citit in Jurnal chiar s-ar putea intampla vreodata. Ori daca nu cumva s-a si intamplat. Tind sa cred ca da si tot ca supozitie, ca ipoteza, as spune ca insula in cauza se potriveste mai degraba Greciei si nu Americii. Nu stiu de ce, insa in multe momente m-am simtit pe o insula greceasca. Poate pentru ca asociez Grecia cu legende, mituri si spiritualitate. Spiritism, superstitie, ziceti-i cum vreti.

Poate ar trebui sa va spun si cum mi-a fost recomandat romanul Jurnal, cu 3 opinii diametral opuse (il vei iubi; il vei uri; nu-l vei iubi, dar nu vei putea spune ca-i prost), toate facandu-mi sa-mi doresc din ce in ce mai mult sa-l citesc.

Ori poate ar trebui sa va povestesc un pic din el. Ceea ce nu voi face. Nu va zic de ce talentata Misty (cititi-i cu atentie numele!) scrie un jurnal, nu va voi spune nici CUI se adreseaza. Si nici macar nu ma voi lua de stilul de scriere al jurnalului, ba la persoana a treia, ba la persoana I. Vedeti voi cum sta treaba si poate va prindeti de ce-i asa. Ori poate nu.

Romanul Jurnal de Chuck Palahniuk a aparut la Editura Polirom si a fost comandat de pe Cartepedia (cei care au transport gratuit indiferent de valoarea comenzii pana pe 26 septembrie 2019 inclusiv). Despre el a scris si Mirabela, ea fiind una dintre cele 3 persoane care m-a facut sa-l comand. Nu va zic CARE dintre cele 3 a fost 🙂