Klopp. Fotbal in ritm de heavy metal este dovada cea mai buna ca personajele interesante pot genera carti plictisitoare. Jurgen Klopp este un antrenor excelent, un om extraordinar, insa nu e de ajuns ca o carte despre el sa fie buna. Dimpotriva: contrastul dintre scriitura si personajul principal este atat de mare incat cartea pare mai proasta decat este.

In continuare, cu scuzele de rigoare, voi vorbi foarte mult despre Klopp ca antrenor in mod special si despre fotbal in mod general. Cei care nu sunt pasionati de acest sport pot sa paraseasca deja lectura acestui articol. Caci unul dintre defectele acestei carti este fix acesta: nu reuseste sa convinga nemicrobistii ca ar merita citita. Spre deosebire de cartea despre Zlatan, o bijuterie din toate punctele de vedere, Klopp. Fotbal in ritm de heavy metal este o carte care din start isi propune sa atraga DOAR microbistii. Nu neg, este posibil ca antrenorii si cei din fenomen sa aiba de invatat din ea, sunt multe lucrui pe care oamenii de fotbal le pot insusi, insa mie mi se pare cam putin. Poate sunt eu prea snob intelectual, poate am eu prea multe pretentii vizavi de literatura, insa aceasta carte ar trebui marketata ca atare: un manual pentru oamenii din fenomen, antrenori, manageri, presedinti, nefiind adresata suporterilor. Este o revista de specialitate, de mai multe sute de pagini, in care este studiat Jurgen Klopp, nicidecum carte. Nicidecum literatura.

Iar artficiile literare la care apeleaza autorul (un fost jurist, devenit ulterior jurnalist, care-si arata limitele, are un stil sec, saracacios, specific domeniului juridic), in frunte cu neliniaritatea, mai mult incurca decat sa ajute. In loc sa avem unul sau mai multe capitole consecutive despre Mainz, apoi despre Dortmund si la final despre Liverpool, avem despre Mainz, debutul antrenoral al lui Klopp, atat la inceput, cat si la mijloc si un pic la final. Autorul pare a fi un mosulet simpatic, plin de povesti si de amintiri, care isi mai aduce aminte ceva si revine asupra acelor momente.

Nu ma da pe spate nici stilul efectiv de scriere, chiar daca aici, recunosc, ar putea fi vorba si de vina traducatorului. Klopp da, imi place si ma bucur ca am descoperit alte cateva lucruri misto despre el. De exemplu, cat de OM este si cat de apropiat de suporteri era atat la Dortmund, cat mai ales la Mainz. Dar sunt chestii pe care le puteam afla si dintr-un articol de 500-1000 de cuvinte. Nu trebuia sa citesc cateva sute de pagini pentru a afla asta.

Ca sa ma refer la titlu, Klopp. Fotbal in ritm de heavy metal nu are deloc ritm, nu are muzicalitate. Desi ar fi trebuit sa fie grea, sa te energizeze, sa te loveasca, vorbim de fapt despre o carte usoara, literatura de buzunar aproape, chiar daca fizic dimensiunile cartii sunt altele.

Nu zic, fanii Liverpool e posibil sa aprecieze cartea. Unii vor fi orbiti de personalitatea lui Klopp (si de rezultatele lui) incat nu vor vedea defectele. Ori, fiind vorba de microbisiti, este posibil ca multi dintre ei sa nu citeasca prea mult, drept urmare sa nu fie deloc pretentiosi. Lucru deloc de mirare, sa ne intelegem.

https://youtu.be/a09lglh37ss

Klopp. Fotbal in ritm de heavy metal a aparut la Victoria Books  (parte a Editurii Publica) si a fost comandata de pe Cartepedia.