Eu sunt Zlatan este autobiografia unui geniu, adica a unuia dintre cei mai buni jucatori de fotbal din Europa care nu a castigat niciodata Uefa Champions League. Si, cred eu, nu o va castiga niciodata CA JUCATOR.
Statistic vorbind, fraza de mai sus este cat se poate de exacta. De adevarata. Statistica nu minte. Doar ca, dupa cum bine stim, statistica este acea stiinta care atunci cand stai cu un picior intr-o galeata cu gheata si cu celalalt picior intr-o galeata cu apa fierbinte iti va spune ca, IN MEDIE, te simti bine. Paradoxal, psihologic e cam adevarat, doar ca un picior s-ar putea sa-ti inghete, sa-ti degere, iar celalalt ar putea iesi oparit. Dar, IN MEDIE, te simti bine.
Revenind la Zlatan Ibrahimovic, este si a fost dintotdeauna un jucator paradoxal. Un jucator diferit. A luat titlul in mai multe tari, cu echipe diferite. A trait in mai multe culturi, multiculturalismul fiindu-i un concept cunoscut inca din frageda pruncie (parintii lui plecasera, din cauza razboiului din Iugoslavia, in Suedia). A trait in Suedia, in Olanda, in Italia, in Spania, apoi inapoi in Italia. Cartea se opreste cand el era la AC Milan, dar ulterior el a mai jucat in Franta, la PSG, in Anglia, la Manchester United, iar in acest moment evolueaza in SUA, in MLS.
Este paradoxal pentru ca a parut intotdeauna deopotriva conflictual si om de echipa. A parut deopotriva om providential si om pe mana caruia s-a pierdut meciul ori calificarea.
Nu stiu cum stau lucrurile acum, dar el a detinut, mult timp, titulatura de jucatorul pe care, in total, s-au platit cei mai multi bani. Sumele de transfer, CUMULATE, erau un record absolut. Acum Neymar, Dembele ori Coutinho, printr-un singur transfer, bat recordul stabilit de Zlatan.
A batut atatea recorduri, dar nu a luat pana acum, niciodata, nici Champions League, nici vreun trofeu la nivel international (nationala Suediei nu-l ajuta, este departe pana si de nationala care ne elimina in 94 de la Mondiale).
Acum, un jucator de fotbal il descoperi privindu-l jucand. Acolo vorbeste el cel mai bine. Daca-i asa, de ce ar trebui sa fie citita cartea Eu sunt Zlatan? Ce poate afla cititorul din ea? Pai, cam ce poti afla, in general, din autobiografia unui geniu.
Pai, intai si intai, orice evolutie de pe teren este un rezultat, un EFECT, un cumul de factori au dus la acel rezultat. Drept urmare, daca acum o saptamana un jucator a evoluat foarte prost, iar astazi a evoluat foarte bine, sa fiti convinsi ca in acea saptamana s-a intamplat ceva. Nu e vorba doar de noroc, de adversar mai slab ori de oboseala. Iar la Zlatan, UN OM si nu UN ROBOT, acesti factori extra-fotbalistici erau mai importanti decat la alti jucatori.
Si fix asta vedeti in carte: cum s-a AJUNS la anumite momente cheie din cariera jucatorului. Cum a ajuns el la Ajax, cum a ajuns la Juventus, cum a PLECAT de la Juventus, cum a plecat de la Inter, cum a plecat de la Barcelona (o chestie interesanta: PRIMUL capitol este despre Barcelona si Guardiola, urmeaza apoi, cronologic, capitole cu copilaria lui, cu inceputurile, urmand a ajunge, spre finalul cartii, din nou la episodul Barca).
Ce am aflat EU din autobiografia unui geniu – Eu sunt Zlatan? Pai:
– Mi-am dat seama de ce-l apreciez atat de mult pe Mourinho si de ce nu pot tine in veci cu echipele antrenate de Guardiola. Unul e om, antreneaza oameni, ii intelege, ii indruma, celalalt este un robot dirijor de roboti. Fix din acest motiv, indiferent de simpatiile trecute vizavi de campionatul englez, imi pare sincer rau de succesul lui Manchester City din campionat si regret ca United nu va lua niciun trofeu anul acesta.
– Mi-am dat seama ca, mai important decat tot ce te invata scoala si mai valoros decat orice seminar de dezvoltare personala este principiul omniprezent in carte: Asculta. Nu asculta. Da, chiar asa: trebuie sa te integrezi intr-un colectiv, dar cei care au de castigat sunt cei care, la un moment dat, ies din tipare, incalca regulile. Cei care aleg, la un moment dat, sa treaca pe rosu ori sa depaseasca viteza. Ori sa ajunga la antrenamente cu o bicicleta furata.
– Imi dau seama cat de importante sunt Real si Barca pentru orice jucator. Serios: Zlatan avea TOTUL la Inter, antrenorul era de partea sa, el era cel mai bine platit jucator, toata echipa jucase pentru el, pentru a deveni el golgheter, insa el visa sa joace la Barca si la Real. Si, cum zice proverbul romanesc: atentie ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!
– Imi dau seama cat de important este un impresar apropiat de jucator. Da, impresarul e ala nenorocit, ala care se imbogateste de pe urma jucatorului. Dar FARA el, jucatorul imbogateste cluburile, caci suma aia de transfer se negociaza deseori si in functie de pretentiile financiare ale jucatorului. Iar el, Mino, spaima cluburilor, este un impresar foarte apreciat de jucatori.
– Totodata, am descoperit un caracter frumos. Chiar daca pe vremuri fura bicicleta, chiar daca nu a avut cea mai fericita copilarie, el este un caracter frumos. Este om, chiar daca multi il vad drept Dumnezeu. Sau, poate, este Dumnezeu pe teren si om in afara lui.
Raman, totusi, 3 intrebari vizavi de aceasta carte. Trei intrebari fundamentale:
1. Inca nu am aflat in ce limba a fost initial scrisa aceasta carte. A fost scrisa IN ENGLEZA sau a fost scrisa IN SUEDEZA. Aflasem la un moment dat de ce multe carti de la noi sunt traduse atat de prost: cica multe edituri nu au traducatori pe alte limbi in afara de engleza, drept urmare daca o carte e scrisa in spaniola, italiana, portugheza ori, stiu eu, japoneza, romanul traduce dupa traducerea in engleza. O traducere la a doua mana. Rezultatul este ceea ce puteti lesne vedea. Aici, exista CATEVA erori de traducere laolalta cu alte cateva erori de redactare. Mai sunt unele cuvinte care inca nu stiu cum sunau in varianta originala. De exemplu, A CIORDI (nu A FURA) habar nu am din ce cuvant a fost tradus astfel. Suna bine, suna in concordanta cu contextul, dar inca ma intreb care a fost sensul original.
2. Ca o continuare a punctului anterior: cartea are 2 autori: Zlatan Ibrahimovic si David Lagercrantz. Al doilea este un scriitor specializat pe oameni geniali si celebri. Drept urmare, ma intreb sincer: ceea ce am citit este meritul lui Zlatan ori meritul lui Lagercrantz? Da, Zlatan a trait acele lucruri, le-a povestit, dar modul in care sunt povestite este si el special. Dar oare cine are meritul principal? Si cat la suta conteaza, in toata povestea asta, traducatorul?
3. Ar fi interesante versiunile celorlalti implicati. Intai si intai, de cum l-au vazut cei din vestiarul Barcelonei. De opinia lui Guardiola (care evita, se pare, o opinie transanta). De opinia lui Mourinho. De opiniile celor de la Malmo ori de la nationala Suediei.
In final, 3 curiozitati, intrebari (momentan) fara raspuns:
– Oare va aparea si o parte a doua? Una despre experientele de la PSG, de la United (reintalnirea cu Mourinho), despartirea de Jose & Manchester si, bineinteles, visul american.
– Oare ce fel de antrenor va deveni Zlatan? Eu as paria ca unul de top. Experienta sa DE VIATA este superioara multor antrenori. Intre antrenorul tip Zlatan si antrenorul Messi ori Totti (care au jucat TOATA viata la o singura echipa), prefer oricand primul tip de antrenor.
– O intrebare, cumva, pentru cititori: oare ce va intelege din aceasta carte o persoana nemicrobista? O persoana care nu l-a vazut pe Zlatan jucand si care nu este interesata, in general, de fotbal.
Inchei cu bancul meu preferat:
Cica Ronaldo si cu Messi se cearta: cine este trimisul lui Dumnezeu pe terenul de fotbal?
Messi: E clar ca eu sunt. Joc pentru echipa, nu pentru mine. Am intr-un sezon mai multe pase de gol decat ai tu in intreaga cariera. Am viziune. Am centrare. Am viteza. Am sut plasat. Am tehnica. E clar ca eu sunt.
Ronaldo: Eu am viteza, dar am si forta. Am detenta, am o lovitura de cap cum tu nu vei avea niciodata. Pot juca pe mai multe posturi, si extrema, si varf impins, si varf retras. Fac schimb de locuri cu coechipierii. Si, cel mai important, am avut rezultate si cu echipa tarii mele, am castigat Campionatul European. Tu, cu Argentina ta, nu ai castigat nimic. E clar, EU sunt trimisul lui Dumnezeu.
Vine Zlatan la masa lor, se uita sictirit la amandoi, apoi spune:
– Va certati degeaba. Nu am trimis pe nimeni!
Pentru autobiografia unui geniu, intitulata Eu sunt Zlatan, multumirile merg catre Libris.ro. Pe acelasi site puteti gasi si versiunea in limba engleza a cartii. Acum, bineinteles, astept si opiniile voastre privitoare la carte si la jucatorul Zlatan Ibrahimovic.
Sunt o persoana nemicrobista si chiar mai mult decat atat, ma plictiseste de moarte sportul acesta. Meciurile de fotbal mi se par uneori interminabile si nu-mi pornesc adrenalina asa cum, de exemplu, se intampla la handbal unde viteza de joc este mult superioara.
Cu toate astea mi-ai starnit interesul pentru ca sunt fascinata de personalitatile oamenilor cu vieti iesite din comun. Cu siguranta voi citi cartea chiar daca presimt ca nu o sa inteleg multe dedesubturi avand in vedere ca nu cunosc o multime de personaje. Dar cine stie? s-ar putea sa-mi placa foarte mult (Open a lui Agassi nu am lasat-o din mana).
A, si sa nu uit ce era mai important, daca inainte sa citesc articolul m-ai fi intrebat cine e Zlatan, nu cred ca stiam. Poate daca mi-ai fi dat patru variante de raspuns as fi dedus prin eliminare, dar altfel… nu prea cred 🙂
Ha-ha 🙂 Revin. Abia acum am observat ca Zlatan e prenumele, deci, clar, n-as fi nimerit nici cu patru variante.
Ioana, se spune ca sunt oameni care-s mai celebri decat sportul pe care-l practica. Pe vremuri era Pele. Stiau de Pele chiar si cei care nu se uitau la fotbal.
De Ivan Pataichin a auzit toata lumea, desi multi nu stiu ce sport a practicat el. De Nadia la fel.
Eh, se spune ca-n Suedia e la fel cu Zlatan: lumea stia de Zlatan, chiar daca unii nu-l vazusera niciodata jucand.