Romanul Obscuritas mi-a atras atentia din prima: pe de-o parte era vorba despre autor, celebrul David Lagercrantz, continuatorul seriei Millennium (volumul 6, Fata care trebuia sa moara, este excelent), iar pe de alta parte era premisa, sinopsisul, unul ofertant.
Povestea spune in felul urmator: un arbitru de origine afgana este ucis la finalul unui meci de fotbal in care se pare ca nedreptatise flagrant una dintre echipe. Giuseppe Costa, tatal unuia dintre fotbalistii nedreptatiti de arbitru, devine principalul suspect. Cateva indicii duceau la el, insa profesorul Hans Rekke vede cazul dintr-o lumina radical diferita, asa ca Giuseppe Costa este eliberat. Politia nu mai are niciun suspect, nicio pista, asa ca ancheta se afla intr-un punct mort. Singura care nu renunta, care se incapataneaza sa lupte pentru aflarea adevarului, este politista de origine chiliana Micaela Vargas. Aceasta, impreuna cu profesorul Rekke, fac echipa pentru aflarea adevarului. Arbitrul afgan, desi victima, pare a fi fost in acelasi timp si criminal.
Ce este interesant aici este urmatorul aspect, pe care nu-l voi detalia de teama spoilerelor: profesorul Rekke are impresia ca arbitrul se comporta pe teren ca un dirijor, asa ca ancheta lor, oficiala si neoficiala, merge pe firul … muzicii. In tinerete, Rekke fusese pianist, asa ca muzica juca un rol important in viata lui. Asa ca ancheta lor ajunge in Afganistan, unde talibanii interzisesera muzica si distrugeau instrumentele muzicale, dar si la inchisorile neoficiale ale CIA, din Afganistan, Irak, dar si din multe alte zone de pe glob, loc unde suspectii erau torturati. Continue reading
