January 12

Fata care trebuia sa moara (The girl who lived twice) – David Lagercrantz

Fata care trebuia sa moara (The girl who lived twice) - David Lagercrantz

Fata care trebuia sa moara este volumul 6 din seria Millennium si, va spun sincer, l-am comandat cu strangere de inima. Asteptarile erau minime.

Pentru cine nu stie, povestea pe scurt este in felul urmator: primele 3 volume, Barbati care urasc femeile, Fata care s-a jucat cu focul si Castelul din nori s-a sfaramat, au fost scrise de Stieg Larrson; volumele pareau a avea o gandire unitara si, cel mai important, cresteau in calitate de la unul la altul, volumul 3 fiind o adevarata capodopera. Stiti ce s-a intamplat cu autorul, a murit subit imediat dupa ce a predat cele 3 manuscrise (ma rog, vorba vine, nu cred ca mai scrie nimeni de mana). Seria a fost preluata de David Lagercrantz, un scriitor deloc obisnuit cu thrillerele. Singura carte de-a lui pe care o citisem fusese Autobiografia lui Zlatan.

Urmatoarele 2 carti ale seriei Millennium, Prizoniera in panza de paianjen si Dinte pentru dinte, au fost niste mari dezamagiri. Se vedea clar ca autorul nu are ideea de thriller in sange (poate pe partea politica statea bine, dar pe partea de thriller lucrurile lasau de dorit). E drept, comparatia inerenta era cu volumul 3, o capodopera din punctul meu de vedere. Continue reading

September 3

Dinte pentru dinte (Millennium volumul 5) – David Lagercrantz

Dinte pentru dinte (Millennium volumul 5) - David Lagercrantz

Dinte pentru dinte este volumul 5 al seriei Millennium. Seria are o poveste aparte: cel care gandise aceasta serie si care a inceput-o, Stieg Larsson, a murit exact dupa ce predase editurii primele 3 parti (Barbati care urasc femeile, Fata care s-a jucat cu focul si Castelul din nori s-a sfaramat). Moartea lui este dubioasa, s-ar putea scrie o carte in sine despre ea.

Seria a fost preluata de David Lagercrantz, cel care pana atunci se afirmase scriind cateva biografii ale unor celebritati (cea a lui Zlatan fiind cea mai cunoscuta). A scris volumul 4, Prizoniera in panza de paianjen, volum considerat aproape unanim mai slab decat precedentele. Intr-un fel, Lisbeth pare alta. E drept, cei ca mine, care au citit doar traducerea, deci la mana a doua, nu-si dau seama de diferentele (zica-se majore) de stil dintre cei 2 scriitori. Continue reading

November 2

Prizoniera in panza de paianjen – Millennium 4 – David Lagercrantz

Prizoniera in panza de paianjen este a patra carte din seria Millennium, fiind in acelasi timp primul volum al seriei ce NU a fost scris de Stieg Larsson. L-am citit cu interes atat datorita acestui fapt, curiozitatea era mare, cat si datorita faptul ca povestea ma captivase.

Insa, lucrul de care ma temeam s-a intamplat: stilul este diferit, atmosfera nu mai pare a fi de Millennium. Acest lucru trebuie explicat pe larg, ceea ce voi face pe parcursul intregului articol.

Intai si intai, trebuie sa spunem ca povestea avanseaza, cumva natural, la nivel international. Primele 3 carti au fost autohtone, partea de spionaj era exclusiv suedeza: un fugar sovietic tinut in brate de o Sectie a Sapo (agentiei de spionaj a Suediei). Chiar daca unii si altii veneau ori plecau pe afara, povestea era 100% suedeza. Acum avem o poveste internationala: NSA, internet, totul la nivel global. Drept urmare, nu-mi dau seama daca oricum asta ar fi fost atmosfera si daca romanul ar fi fost scris de Stieg Larsson. Unii considera ca da, ca asta este dezvoltarea fireasca, naturala, a povestii. Practic, se extinde la nivel international, global.

In al doilea rand, pe langa schimbarea de autor, mai avem o schimbare, pentru unii insensizabila: schimbarea celui care a tradus in limba romana. Daca primele 3 carti au fost traduse de Elena-Maria Morogan, aceasta a patra carte a fost tradusa de Raluca Lungu. Volumul numarul 5, intitulat Dinte pentru dinte, aparut tot la Editura Trei, al aceluiasi autor, David Lagercrantz, are un alt traducator: Ioana Ghisa. Vorbind strict de acest volum 4, Prizoniera in panza de paianjen, avem 2 schimbari suprapuse, nefiind deloc clar de unde vin diferentele de limbaj, de exprimare.

Sigur ma veti intreba cum este, de fapt, exprimarea. Ce are ea diferit si, in fond, gresit? La prima intrebare raspunsul este usor de dat: este si structurata altfel cartea (are capitole mai scurte si mai multe; s-a pastrat structura pe zile, dar la unele zile avem Ziua X, iar urmatorul SUBcapitol este aceeasi zi, seara), este si exprimarea diferita. Parca mai putin descriptiva, mai alerta, dar in multe momente mai tehnica. MULT prea tehnica. Desi-mi desfasor activitatea in online, multi termeni ma depasesc.

In al treilea rand, personajele par diferite. Desi intre volumul 3 si volumul 4 diferenta este de doar un an, personajele par a se fi schimbat fundamental. Nu-mi dau seama cat de credibil este asta. Nu-mi dau seama daca asta si-a dorit scriitorul ori pur si simplu asta a iesit.

Acum, pentru ca nu vreau, REFUZ sa fac spoiler, va spun asa: primul volum, Barbati care urasc femeile, era despre Mikel Blomkvist si o cercetare extrem de dubioasa pe care o avea el de facut; volumele doi si trei, Fata care s-a jucat cu focul, respectiv Castelul din nori s-a sfaramat, sunt despre Lisbeth Salander si despre TATAL ei; volumul de fata, cu numarul 4, Prizoniera in panza de paianjen, este despre Lisbeth si SORA geamana, Camilla. Spun doar atat: gemeni DIzigoti, deci TOTAL diferiti. Restul descoperiti si singuri.

Per total, Prizoniera in panza de paianjen este mult diferit fata de trilogia originala (hai s-o numim asa). Strict ierarhic, cel mai bun volum a fost al treilea, urmat de primul volum (plin de suspans, intens, dar care lasa PREA multe semne de intrebare in urma sa), urmat de acesta si de volumul 2 (care, oricum am lua-o, este cel mai slab; o introducere PREA LUNGA pentru superbul volum 3). Prizoniera in panza de paianjen nu este, deci, nicidecum cel mai slab volum. Este doar prea diferit, cu o atmosfera prea diferita, cu personaje prea diferite. (Prea) Mult schimbate. Unii apreciaza schimbarea aceasta, altii o repudiaza. Eu sunt cumva intre.

In final, o mentiune legata de ecranizari: suedezii au ecranizat primele 3 volume, americanii au ecranizat primul volum si acum volumul 4, adica pe acesta. Articolul despre FILMUL Prizoniera in panza de paianjen va aparea pe Cinemil.ro. Cand va fi gata, voi avea o trimitere aici. Va spun doar ca filmul NU ARE NICI 10% LEGATURA CU CARTEA. UPDATE: Articolul e gata!

Romanul Prizoniera in panza de paianjen poate fi cumparat direct de pe site-ul Editurii Trei, dar si de la librariile online Cartepedia, Elefant (varianta electronica), Libris ori Carturesti.

April 15

Autobiografia unui geniu – Eu sunt Zlatan

Eu sunt Zlatan - autobiografia unui geniu

Eu sunt Zlatan este autobiografia unui geniu, adica a unuia dintre cei mai buni jucatori de fotbal din Europa care nu a castigat niciodata Uefa Champions League. Si, cred eu, nu o va castiga niciodata CA JUCATOR.

Statistic vorbind, fraza de mai sus este cat se poate de exacta. De adevarata. Statistica nu minte. Doar ca, dupa cum bine stim, statistica este acea stiinta care atunci cand stai cu un picior intr-o galeata cu gheata si cu celalalt picior intr-o galeata cu apa fierbinte iti va spune ca, IN MEDIE, te simti bine. Paradoxal, psihologic e cam adevarat, doar ca un picior s-ar putea sa-ti inghete, sa-ti degere, iar celalalt ar putea iesi oparit. Dar, IN MEDIE, te simti bine.

Revenind la Zlatan Ibrahimovic, este si a fost dintotdeauna un jucator paradoxal. Un jucator diferit. A luat titlul in mai multe tari, cu echipe diferite. A trait in mai multe culturi, multiculturalismul fiindu-i un concept  cunoscut inca din frageda pruncie (parintii lui plecasera, din cauza razboiului din Iugoslavia, in Suedia). A trait in Suedia, in Olanda, in Italia, in Spania, apoi inapoi in Italia. Cartea se opreste cand el era la AC Milan, dar ulterior el a mai jucat in Franta, la PSG, in Anglia, la Manchester United, iar in acest moment evolueaza in SUA, in MLS. Continue reading