Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Mirela Marin: Eminescu si atat

Salutare dragilor!

Am primit, de fapt m-am gândit să accept o provocare… “provocatoare”: Eminescu.

Eminescu și atât!

 

Despre Eminescu, geniul înnăscut, s-au spus/scris și se vor mai scrie probabil multe. Este greu să spun eu ceva în plus, ceva nemaipomenit, eu biet muritor și doar iubitor de Eminescu.

Pentru că asta sunt: un mare dar umil iubitor de Eminescu.

Voi scrie câteva gânduri proprii, din acest rol al iubitorului, dacă îmi este îngăduit, cu privire la opera, omul, geniul Eminescu.

Într-un fel de poveste personală, despre cum l-am “cunoscut” pe Eminescu.

Într-o lume în care cu greu ne mai găsim timp pentru noi, o lume care din ce în ce pare mai dură, mai rece, mai închisă, poate că ar face bine puțin Eminescu. Sau mai bine zis, o întoarcere la Eminescu. Da dragilor, mai avem nevoie de poezie, liră, de visare, de dor.

Eminescu a fost, este și va rămâne pentru mine, dragostea totală. Dacă ar exista dragostea perfectă, așa aș numi-o, dar cum nu există voi rămâne la “dragoste totală”.

A reprezentat fericirea. Pentru că fericirea există cu adevărat atunci când ești îndrăgostit. Iar eu eram îndrăgostită de Eminescu. De poezie, de poet, de vers, de iubirile lui, de inteligența, frumusețea scrierilor sale.

Era hrana sufletului meu flămând de iubire. Era ca și cum aș fi descoperit lumea ideală. O lume în care nu era loc de insensibilitate, de urât, neinteligență sau răutate. Da, chiar așa, o lume perfectă. Utopică dar reală în imaginația mea.

Din momentul în care am învățat să citesc, cărțile mi-au devenit prieteni buni. Când l-am descoperit pe Eminescu însă, a fost de nedescris în cuvinte. Fiecare vers citit îl primeam ca pe ceva de neprețuit. Eram ca străfulgerată de o sumedenie de artificii minuscule.

“Atât de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireș,

Și ca un înger dintre oameni

În calea vieții mele ieși.”

sau

“Sara pe deal buciumul sună cu jale…

Și multe aș putea să vă mai spun, dar nu asta mi-am propus.

Citeam Eminescu oricând. L-aș fi putut purta ca pe o carte sfântă la piept sau sub pernă. Era iubirea mea secretă, ideală. Respiram Eminescu.

Citeam când mă simțeam singură, citeam când eram în culmea bucuriei, citeam când mă simțeam neînțeleasă. Probabil că aș fi putut să vorbesc sau să recit la orice oră din și despre operele lui Eminescu. Sau poate că aș fi putut scrie câte ceva dacă mi-aș fi pus penelul și intelectul la treabă.

Am fost pe urmele lui, la propriu și la figurat. În Ipoteștiul de poveste, pe lângă plopii fără soț sau teiul din Copoul Iașului, în Botoșani sau imaginar prin Viena, Cernăuți, Berlin. Am văzut operele originale și obiectele personale. Părea prezent în fiecare loc sau lucru. Știam însă că e doar în sufletul meu. În imaginația mea.

Apoi, a venit momentul în care puteam da, exprima tot ce simțeam, tot ce știam. Un fel de recompensă. Trofeul. Aveam examenul la limba și literatura română, bacalaureat. Două subiecte din care unul, Eminescu. Ce bucurie putea fi mai mare? Am luat 9.90 Dar nu nota în sine a fost extraordinară pentru mine cât faptul că am putut împărtăși toate trăirile mele. Toată dragostea.

Așa a fost pentru mine copilăria și adolescența. Am crescut și m-am maturizat cu dragoste de Eminescu.

Îndrăgostită mereu, cum spuneam.Mai sunt încă. De citit mai rar, recunosc (:)), dar îl citesc.

Acum sunt multe controverse despre viața sau chiar opera sa.  Iar mie mi se pare injust să judeci altceva decât talentul, geniul așa cum este el. Nu omul cu ale lui “păcate”.  Pentru mine rămâne marele geniu, marele nostru poet. Desigur, ca în orice domeniu sunt gusturi și gusturi.  De aceea suntem unici. “De gustibus non disputandum” nu?

Desigur evoluăm, dar cred că trebuiesc păstrate cum se cuvine valorile din orice epocă ar veni ele.

Ei, la final, dar nu în ultimul rând, mulțumesc Emil Călinescu pentru oportunitate!

Succes cu CitestEmil blog!

Închei prin a mă prezenta: sunt (veșnic îndrăgostita de Eminescu) Mirela și am blogul UniquebyMM.

1 Comment

  1. Emil Calinescu

    Articolele aparute noaptea, despre un poet, mi se par cele mai interesante. Caci majoritatea poeziilor sunt scrise noaptea 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2025 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑