Nopti albe este cartea numarul 2 a seriei Shetland, serie care-l are in prim-plan pe detectivul Jimmy Perez. Dupa Negru de Corb, o carte  unde principalul suspect era un batran pustnic extrem de dubios, iar victimele erau fete tinere, de aceasta data prima victima este un strain abia venit pe insula. Partea interesanta vizavi de ancheta este ca mult timp crima nu are niciun suspect. Sau, ca s-o gandim altfel, suspecti sunt absolut toti cei de pe insula. In stilul Agathei Christie, tindeam sa cred ca ar putea fi o conspiratie a tuturor locuitorilor, cu totii fiind vinovati de acel deces. Atunci cand a aparut al doilea cadavru, gandul acela mi-a parasit mintea.

Nu va zic cine este vinovatul, cine este criminalul, insa va spun ca acum Jimmy Perez este intr-o relatie (complicata) cu Fran Hunter, lucru care mai mult il incurca in ancheta sa. Daca nu mai tineti minte, Fran este cea care descopera primul cadavru in prima carte a seriei.

Mai trebuie sa adaug ceva, ca punct forte al acestei carti: totul are legatura cu expozitia de pictura a Bellei Sinclair. La aceasta expusese si Fran, deci indirect era si ea implicata. Va las pe voi sa descoperiti care este relatia dintre Fran si Bella si cum ajunsesera ele sa imparta aceeasi expozitie.

Exact ca-n prima carte, povestea este deopotriva despre o comunitate mica izolata si despre o crima. Cumva, crima interupe viata normala, de zi cu zi, de pe aceasta insula, toti locuitorii insulei dorindu-si un singur lucru: revenirea la normalitate, la viata de dinainte. O inertie pe care noi, cei care locuim in orase mari, aglomerate, o intelegem mai putin (sau deloc).

Ca personaje, mi-a placut mult modul in care a fost creionata Bella Sinclair. Este un personaj cu o istorie aparte, un personaj in jurul caruia graviteaza toti ceilalti, graviteaza intreaga actiune. Chiar si cand nu este ea de vina, tot asupra ei sunt atintiti ochii tuturor. Sau, altfel spus, este in prim-plan chiar si cand NU isi doreste sa fie in prim-plan. Desi, fie vorba-ntre noi, isi doreste sa fie cam tot timpul in prim-plan.

Jimmy Perez reuseste sa rezolve un nou mister, o noua crima, chiar daca primeste ajutor extern, ancheta fiind coordonata de un om din afara. Nu va zic nimic despre acest strain, outsider, va las sa-l descoperiti singuri.

Ce mi-a mai placut, mai mult ca in prima parte, este atmosfera generala. Pe insula Shetland exista in perioada verii fenomenul de Nopti Albe,  fenomen care influenteaza bioritmul natural al oamenilor, in special al celor care nu sunt de acolo, care nu sunt obisnuiti cu asa ceva.

O ultima calitate a romanului Nopti Albe: are lungime potrivita, nu este nici prea scurt, sa treaca prea repede peste anumite detalii, insa nu este nici lungit inutil. Nu are timpi morti, nu are scene inutile (stiu ca termenul de SCENA este folosit cu precadere in teatru si cinematografie), nefiind nici o lectura foarte grea, insa nici una usoara, de duzina. Este exact ce trebuie pentru genul ei literar.

Nopti albe este un roman excelent, mult mai bun decat precedentul, acesta reusind sa ma convinga sa citesc si urmatoarele carti ale seriei. Seria Shetland, care incepuse cumva poticnit, greoi, reuseste sa iasa din amorteala. Se anunta, pentru mine, o serie excelenta, pe care abia astept s-o devorez.

Poza luata din articolul Un grad cat mai mare de libertate inseamna cat mai putine obligatii

Nopti albe, a doua parte a serie Shetland, a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, putand fi comandata si de pe Libris, Elefant, Libraria Delfin, Cartepedia, Carturesti, CLB, CEL.ro ori eMAG.

ps: In cartea Nopti albe este un personaj de-a dreptul fascinant: scriitorul venit pe insula pentru … liniste. Ma rog, avea el si alte scopuri. La el m-am uitat cam tot romanul, el este personajul cel mai misto (la egalitate cu Bella, desi Bella mi se pare, nu stiu cum sa spun, supra-evaluata). Despre acest personaj ceilalti spuneau ca e un parazit, caci el se implica in diverse munci ale comunitatii doar pentru a putea optine material pentru scris. Oare era atat de grav ce facea el?