Seria Helen Grace a ajuns la volumul 8. Nu credeam ca EU voi ajunge sa o tolerez opt volume pe insuportabila Helen Grace, unul dintre personajele pe care le urasc din ficati, Ghici cine pandeste in padure, spun din start, este un volum in linia celorlalte, insa unul in care Helen este mai digerabila ca oricand. S-o fi maturizat si ea, zic.

Inainte sa va povestesc despre Ghici cine pandeste in padure, trebuie sa va dau linkurile precedentelor volume. Asadar, in ordinea numerelor de pe tricou:

Ghici cine moare primul (vol 1)
Ghici ce-i in cutie (vol 2)
Casa papusilor (vol 3)
Ghici care-i mincinosul (vol 4)
Baiatul pierdut (vol 5)
De-a v-ati ascunselea (vol 6)
Ma iubeste nu ma iubeste (vol 7)

Sa revin acum la Ghici cine pandeste in padure. Asadar, titlul m-a dus prima oara cu gandul la primele 2 volume, credeam ca povestea este ceva asemanator acestora. Din pacate NU este asa. Insa din fericire nu este usor de ghicit, de intuit.

Din pacate, instinctul meu initial a functionat: atat dupa prima, cat si dupa a doua crima am intuit faptul ca nu este vorba despre un criminal sangeros, despre unul care omoara la intamplare, ci despre unul care are o logica, care se razbuna. Stiu ca par cinic, insa in astfel de cazuri unul ca mine se inspaimanta mai putin. Mult mai putin. Socul cel mare este atunci cand un criminal omoara pe oricine, atunci cand inchid ochii si, imaginandu-ma in poveste, imi dau seama ca as putea fi urmatoarea tinta. Stiu ca suna cinic, mult prea cinic, insa dac-as fi in povestea asta as sta linistit, stiind din start ca acel criminal se razbuna, tintit, cu mine n-are nicio treaba.

Si, ca sa mai dezvalui o asemanare cu intreaga serie, la fel ca-n precedentele volume suntem intentionat dusi pe piste gresite. Avem un criminal sigur care apoi se dovedeste a fi nevinovat. Nu este spoiler, la fel sunt construite si celelalte povesti.

Nu va zic ce cadavre au fost descoperite in padure si cum erau ele aranjate, nu va zic nici semnificatia coregrafiei, toate astea va trebuie sa le descoperiti singuri. Va pot spune, insa, ca padurea aia nu era atat de infricosatoare precum credeam (speram?) prima data.

Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc despre Helen Grace. Va spuneam la inceput ca aici pare umana, pare mai linistita, mai asezata. Mai putin feminista, as adauga. Pare un personaj digerabil, o politista care-si face treaba si atat. Care este buna in ceea ce face, competenta, atenta, corecta cu colegii ei, fara sa fie in vreun fel geniala, fara sa vrea sa iasa cumva in evidenta. Desi initial, in primul paragraf, vorbeam despre o posibila maturizare, aici trebuie sa evoc si o alta varianta, posibilitate: poate autorul si-a calibrat personajul in functie de opiniile cititorilor. Poate nu am fost singurul nebun care o ura din suflet pe Helen.

Legat de Emilia, spun doar atat: daca as fi fost ziarist si as fi fost de sex feminin, fix ea as fi fost. Mai multe nu va zic, spun doar ca O ADOR! Fix asa cum e. Chiar si atunci cand o da in bara. De fapt, MAI ALES atunci!!!

Ghici cine pandeste in padure, al VIII-lea volum al seriei Helen Grace, este un roman bun, in nota celorlalte carti. Fanii seriei si ai lui Helen nu vor fi nicicum dezamagiti, iar nefanii acesteia fie nu au ajuns pana aici, fie, daca n-au citit niciun roman pana acum, mai mult ca sigur nu vor incepe cu cartea numarul 8.

Mi-am propus, de ceva timp, ca la fiecare articol, de pe ORICARE dintre bloguri, sa adaug CEL PUTIN o poza cu mine. Aceasta poza este luata din articolul Un grad cat mai mare de libertate inseamna cat mai putine obligatii.

Ghici cine pandeste in padure a aparut in limba romana la Editura Trei, loc de unde va recomand sa-l comandati si voi!