Ghici care-i mincinosul, volumul 4 din seria care o are ca personaj pe Helen Grace, mi s-a parut a fi cel mai inteligent si, in acelasi timp, cel mai putin bolnav din aceasta serie.
De aceasta data, avem de-a face cu un piroman destul de inteligent, care actiona in felul urmator: intai incendia doua cladiri, in colturi diferite ale orasului, punand la lucru pompierii si politia in acele puncte, pentru ca imediat dupa sa dea foc, tintit, unei case in care se afla persoana pe care o dorea moarta. Daca pe langa ea se mai aflau si altii, ghinionul lor.
Trecand peste faptul ca naratorul (omniscient) m-a mintit, pe mine ca cititor, in cateva randuri, lucru cu care nu-s atat de impacat, trebuie sa apreciez suspansul indus de poveste. Afli cine este autorul abia spre final, urmand ca apoi sa astepti si infruntarea, sa astepti ca acel faptas sa fie prins.
Nu vreau sa va dau spoilere din carte, nu va spun nici de ce se cheama Ghici care-i mincinosul (in engleza titlul original este Liar Liar), insa vreau sa supun o atentiei o chestie oarecum colaterala, legata de personajul principal Helen Grace.
Imi permit sa spun lucrurile ce urmeaza plecand de la premisa ca ati citit deja precedentele trei volume, adica Ghici cine moare primul (volumul 1, debutul lui Helen Grace), Ghici ce-i in cutie si Casa Papusilor.
Asadar, detectiva Helen Grace era o persoana extrem de frumoasa, de puternica si de inteligenta, insa o persoana extrem de singura. Stiti deja problemele pe care le avusese in copilarie si cum fusese nevoita sa-si infrunte sora. Eh, ca sa treaca peste toate astea, ca sa-si elibereze energiile, frustrarea, ea se ducea la un … dominator. La un tip care o batea, loviturile facand-o pe ea sa se simta mai bine.
Eh, in cartea a treia ea renunta la tipul pe care-l frecventa, pentru ca intre ei incepuse sa se infiripe o relatie hai sa zicem nepotrivita, drept urmare in acest al patrulea volum ea se duce la un alt tip. Irelevant cum il cheama, descoperiti singuri. Va spun doar ca, la un moment dat, el refuza sa se opreasca si intre ei are loc o mica infruntare. Ea reuseste sa scape, il si raneste un pic pe tip (vedeti exact cum si in ce fel), dar are in continuare teama ca acesta ar putea sa o reclame. El aflase cine este, numele ei real si cu ce se ocupa, drept urmare putea oricand sa-i faca plangere.
Trecand peste duelul efectiv, trecand peste discutia legata de cine ar fi vinovat si cine nu, vreau sa va ganditi un pic la ideea de baza, la imaginea de ansamblu: ce parere ati avea despre o politista care frecventeaza, de buna voie, astfel de locuri? Despre o femeie care plateste un barbat s-o bata?
In carte se spune ca aceasta dezvaluire ar fi pus in pericol ancheta in desfasurare, in particular, dar si cariera ei la modul general.
Inca ma intreb daca acest lucru este cu adevarat NORMAL sa se intample. Cat de relevant este, pentru cetateanul de rand, aceasta dezvaluire despre un politist, fie el si de sex feminin? Cat de diferit ar fi un caz identic, dar cu politistul de sex masculin?
Nu pot continua discutia, sa-mi spun eu parerea, poate in articolul despre cartea numarul 5, caci este un aspect in ancheta unde Helen Grace patimeste prin feminismul ei. Unde se dovedeste ca mentalitatea ei de feminista a impiedicat-o sa ia in considerare o varianta, o optiune. Nu va zic mai multe, va las sa descoperiti singuri.
Ramane, insa, intrebarea: cum se impaca feminismul ei evident cu vizitele destul de dese la barbati platiti sa-i provoace durere? La mine cam da eroare, dar recunosc ca feministele, pe care deseori le alint cu apelativul feminizde, au fost dintotdeauna de neinteles pentru mine.
Ghici care-i mincinosul, volumul patru din seria Helen Grace, de M. J. Arlidge, este un thriller extrem de interesant. Cazul in sine poate fi inteles chiar si de sine statator, insa personajul principal este extrem de misto (complex) conturat de-a lungul tuturor volumelor. Recomand, deci, intreaga serie.
Ghici care-i mincinosul de M. J. Arlidge a fost comandata de pe Cartepedia.
Nu am citit-o dar o am în wishlist!
Mulțumesc pentru recomandare!