sau MORI PROST!

Tag: Crime Scene Press

Memoriile unei reptile – Silje O. Ulstein

Memoriile unei reptile de Silje O. Ulstein este o carte care m-a dat pe spate. Pe unii i-a facut sa nu mai doarma noaptea, sa viseze serpi, sa se teama si mai mult de ei. Pe mine pur si simplu m-a fascinat. Este unul dintre cele mai bune romane citite in ultima vreme. Si, dintr-un motiv care imi scapa, nu imi miroase a nordic. Nu pare a avea prea multe elemente nordice.

Liv este o tanara foarte dubioasa, care ascunde multe secrete. La un moment dat, dupa o seara plina de alcool si de droguri, dezvolta obsesia de a avea un sarpe. Ideea nu este a ei, dar dupa mult timp nu si-o mai poate scoate din cap.

Asa ca se duce la cineva care tranzactiona (ilegal) serpi si il ia pe Nero. Acesta ii starneste sentimente contradictorii.

Dupa 13 ani de zile, Mariam Lind isi abandoneaza copilul intr-un mall. Se duce cu fetita ei la cumparaturi, se cearta pentru un nimic, pentru o revista de benzi desenate pe care fetita o voia, dar pe care mama ei o considera needucativa, absurda, asa ca fetita pleaca pur si simplu de langa ea. Avand impresia ca fetita s-a dus acasa, Mariam nu se duce sa o caute. Cand ajunge acasa, dupa ore bune, si constata ca nu este fetita acolo, incep problemele. Este anuntata politia, iar cazul ajunge pe mainile unui politist in varsta, Roe Olsvik. Continue reading

Autograf – George Arion

Inainte sa va vorbesc despre Autograf, colectia de piese de teatru (scurte si mai putin scurte) adunata de George Arion, vreau sa va vorbesc despre relatia mea cu dramaturgia. Mi se pare relevanta pentru ce voi zice in continuare si de interes atat timp cat aceste este UN BLOG si nu un site al unui CRITIC.

Asadar, eu in general evit sa citesc dramaturgie. Consider ca un dramaturg nu scrie pentru publicul larg, ci scrie pentru regizori si actori, adica pentru care ar putea da viata textului. Aproape de fiecare data, in hai sa spunem 80% din cazuri, textul dramaturgic este unul mort ori macar muribund. Un regizor iscusit ii va da viata, va fi un fel de Dumnezeu pentru acel text. El, Dumnezeu, impreuna cu cativa ingeri si sfinti (actori, scenografi si cine mai lucreaza prin teatre), va da nastere unui SPECTACOL, unei vieti. Evident, exact ca-n unele povesti de groaza, atunci cand dai viata unui mort, cand il chemi din lumea cealalta, rezultatul obtinut nu este intotdeauna cel asteptat. Uneori rezultatul este radical diferit de intentia initiala. Continue reading

Fulger albastru (Shetland #4) – Ann Cleeves

Fulger albastru este a patra parte a seriei Shetland. In cazul ei am facut o exceptie, “indraznind” sa citesc volumul 5 imediat dupa volumul 3. Lucru pe care nu-l regret nicidecum, abia acum inteleg de ce ele pot fi citite separat.

Articolele despe cartile seriei Shetland sunt: Continue reading

Nopti albe (Shetland #2) – Ann Cleeves

Nopti albe este cartea numarul 2 a seriei Shetland, serie care-l are in prim-plan pe detectivul Jimmy Perez. Dupa Negru de Corb, o carte  unde principalul suspect era un batran pustnic extrem de dubios, iar victimele erau fete tinere, de aceasta data prima victima este un strain abia venit pe insula. Partea interesanta vizavi de ancheta este ca mult timp crima nu are niciun suspect. Sau, ca s-o gandim altfel, suspecti sunt absolut toti cei de pe insula. In stilul Agathei Christie, tindeam sa cred ca ar putea fi o conspiratie a tuturor locuitorilor, cu totii fiind vinovati de acel deces. Atunci cand a aparut al doilea cadavru, gandul acela mi-a parasit mintea.

Nu va zic cine este vinovatul, cine este criminalul, insa va spun ca acum Jimmy Perez este intr-o relatie (complicata) cu Fran Hunter, lucru care mai mult il incurca in ancheta sa. Daca nu mai tineti minte, Fran este cea care descopera primul cadavru in prima carte a seriei.

Mai trebuie sa adaug ceva, ca punct forte al acestei carti: totul are legatura cu expozitia de pictura a Bellei Sinclair. La aceasta expusese si Fran, deci indirect era si ea implicata. Va las pe voi sa descoperiti care este relatia dintre Fran si Bella si cum ajunsesera ele sa imparta aceeasi expozitie. Continue reading

Stare de teroare – Hillary Rodham Clinton & Louise Penny

Stare de teroare trebuie privit din 3 perspective, din 3 unghiuri. Doua dintre ele ii sunt favorabile, Stare de teroare fiind o carte foarte buna, insa dintr-o anume perspectiva cartea este realmente nociva, manipulatoare.

Hillary Rodham Clinton este sotia fostului presedinte Bill Clinton, fosta candidata la functia suprema a SUA si fost secretar de stat in mandatul lui Barack Obama (echivalentul ministrului de externe).  Stie multe lucruri din interior, asa ca Stare de teroare este o carte realista, credibila. Stie cum decurg niste negocieri, stie cum ai putea discuta cu presedintele Pakistanului ori cu Presedintele Rusiei. Ori, de ce nu, cu premierul Marii Britanii. Din aceasta perspectiva, este evident o carte buna, solida, inteligent scrisa.

Nu stiu cine ce a scris (aceeasi vesnica problema in cazul unei carti cu 2 autori), insa presupun ca Louise Penny a asternut pe hartie totul, in timp ce Doamna Clinton incerca sa faca credibila povestea. Continue reading

Negura – (Dark Iceland vol 3) – Ragnar Jonasson

Negura este al treilea volum al seriei Dark Iceland (nu si ultimul, desi celelalte INCA n-au fost traduse in romaneste), insa actiunea se desfasoara INTRE celelalte 2 volume: intre Orb in zapada si Orb in noapte.

Nu va povestesc nimic despre crima anchetata, nu va zic nimic nici despre jurnalista care merge in nord pentru a ancheta, pe cont propriu, aceasta crima, ci voi vorbi despre cu totul altceva. Doua chestii interesante legate de aceasta carte.

Prima este despre pozitionarea ei temporala. Ganditi-va la cartea Orb in noapte (banuiesc ca ati citit-o). Ganditi-va apoi la toate fracturile logice sau lucrurile fara sens din ea. De pilda, ganditi-va doar cum de Ari Thór este din nou impreuna cu nevasta lui (casatoriti, deci), cum de a ajuns el unde a ajuns.

Acest al doilea volum, Negura, umple aceste goluri. Totul devine o poveste cu sens. Judecand intreaga serie, intreaga trilogie (ma rog, pana acum, caci ea mai continua, sa vedem daca vor si traduce cartile in romaneste), as putea afirma ca este o trilogie completa, ca s-ar putea termina exact asa. Lucru care stiu ca nu se intampla, dar fara aceasta informatie, as putea lesne sa ma gandesc ca seria e gata. Continue reading

Orb in zapada (Dark Iceland vol 1) – Ragnar Jonasson

Recunosc: scriu despre Orb in zapada, primul volum al seriei Dark Iceland, dupa ce deja am citit volumul 2 al seriei. Mi-am propus sa scriu pe rand despre ele separat, nu despre seria intreaga. Asa ca pana sa va vorbesc despre al doilea volum, urmand a ma apuca si de al treilea, cat de curand, voi sublinia cateva aspecte relevante privitoare la acest prim volum.

Personajul principal este Ari Thor Arasson, un politist ce este nevoit sa plece din capitala Reykjavik pana-ntr-un orasel izolat din nordul extrem al Islandei numit Siglufjördur. Un oras pescaresc, care pe vremuri prosperase de pe urma heringului, un peste care acum nu se mai gasea pe acolo (migrase, in mod inexplicabil), era acum aproape mort: amortit de inghet cam jumatate din an, era tinut in viata de turisti si de bogatasii din Sud care aveau acolo case de vacanta. Continue reading

Clubul crimelor de joi – Richard Osman

Clubul crimelor de joi este una dintre cele mai nebunesti carti citite de mine in ultima vreme. Interesante, dubioase, originale si nebunesti. Sper ca n-am ratat vreun adjectiv potrivit.

Sa ne intelegem: ideea unui club unde sa se intalneasca oamenii sa vorbeasca despre crime nu e chiar originala. Doar ca aici, in acest club, nu sunt pustani anarhisti care urasc politia, ci niste oameni foarte respectabili. Clubul crimelor de joi este un club de pensionari care, de obicei, discuta crime nerezolvate de acum multi ani. La un moment dat, insa, o crima se petrece chiar sub nasul lor, va las pe voi sa aflati cum, drept urmare ei sunt nevoiti sa ancheteze o crima proaspata. Ancheta lor si a politiei decurge in paralel, ceea ce poate fi deopotriva un avantaj si un dezavantaj. Asa cum deja va dati seama, pensionarii aparent simpatici si inofensivi sunt mai mereu cu un pas inaintea anchetatorilor oficiali. Despre ce crime este vorba (gata, v-am zis ca-s mai multe) si cine se face vinovat de ele ramane sa descoperiti singuri. Continue reading

39 de trepte – John Buchan

Acum cativa ani, am vazut spectacolul 39 de trepte, spectacol care apartinea de Teatrul Nottara, vazut, insa, la acea vreme, la Bulandra. Chiar daca din spectacolul efectiv nu-mi mai aduceam aminte foarte multe, coincidenta pe care am scris-o la inceputul articolului mi-a ramas in cap: o adaptare dupa 39 de trepte se juca atat la Nottara, cat si la Teatrul Foarte Mic, ambele teatre fiind, in acel moment, in pribegie (sediile lor fiind inchise). Teatrul Foarte Mic, imi amintesc si acum, avea treptele de la intrare numerotate, spectacolul in cauza ajungand sa fie un fel de emblema a lor.

Mai auzisem in 2 randuri de micutul roman 39 de trepte, unul considerat deja clasic, insa nu ma tentase pana acum sa-i dau o sansa: fie il consideram prea vechi, fie pur si simplu uitam de el.

Cand l-am vazut, insa, pe site-ul Editurii Crime Scene Press, intr-un pachet atractiv intitulat Autori Clasici, am zis ca este, cumva, un semn. Din pacate, desi sunt un cititor pasionat de thrillere, celelalte volume clasice nu-mi sunau cunoscute. Continue reading

© 2022 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑

%d bloggers like this: