Inainte sa va vorbesc despre Autograf, colectia de piese de teatru (scurte si mai putin scurte) adunata de George Arion, vreau sa va vorbesc despre relatia mea cu dramaturgia. Mi se pare relevanta pentru ce voi zice in continuare si de interes atat timp cat aceste este UN BLOG si nu un site al unui CRITIC.

Asadar, eu in general evit sa citesc dramaturgie. Consider ca un dramaturg nu scrie pentru publicul larg, ci scrie pentru regizori si actori, adica pentru care ar putea da viata textului. Aproape de fiecare data, in hai sa spunem 80% din cazuri, textul dramaturgic este unul mort ori macar muribund. Un regizor iscusit ii va da viata, va fi un fel de Dumnezeu pentru acel text. El, Dumnezeu, impreuna cu cativa ingeri si sfinti (actori, scenografi si cine mai lucreaza prin teatre), va da nastere unui SPECTACOL, unei vieti. Evident, exact ca-n unele povesti de groaza, atunci cand dai viata unui mort, cand il chemi din lumea cealalta, rezultatul obtinut nu este intotdeauna cel asteptat. Uneori rezultatul este radical diferit de intentia initiala.

Sunt dramaturgi in viata care REFUZA sa-si dea acceptul pentru montari mult prea diferite fata de intentiile lor. Altii, insa, nu intervin deloc, considerand fiecare montare ca fiind o viziune proprie, unica, a regizorului, viziune asupra careia nu poti interveni. Si nu te poti opune ei.

Nu pot sa inchei fara unul dintre bancurile mele preferate legate de regizori si … Dumnezeu. Asadar …

Care este diferenta dintre regizor si Dumnezeu?
Dumnezeu nu se crede regizor.

Acum ajung in sfarsit la volumul Autograf si spun din start cum este el structurat (asa cum suntem anuntati inca de pe pagina 3): sapte piese mortale, o farsa si doua monodrame. Una dintre cele 2 monodrame poarta numele Autograf, fiind scrisa special pentru actorul Eugen Cristea.

De altfel, cele 2 monograme sunt impartite echitabil: prima este despre un actor, in timp ce a doua, Actrita, este inspirata din viata actritei Cezara Dafinescu.

Cele 2, ca si farsa dinaintea lor, par a fi cumva scoase din context, par a nu-si avea locul intr-o carte aparuta la Editura Crime Scene Press. Nu vorbesc despre calitatea lor, ci de genul lor literar, dramaturgic.

Primele 7, insa, sunt piese-thriller, adica fix ce nu prea vedem pe scenele teatrelor romanesti. Din pacate, uitandu-ma la lungimea celor 7 piese, imi dau seama ca este foarte greu ca ele sa fie montate pe undeva. Teatrul scurt este un teatru necomercial, putini oameni fiind dispusi sa mearga la teatru pentru doar 50 de minute.

Legat de thrillerele teatrale, fac o mica paranteza: ultimul astfel de spectacol vazut de mine a fost Hollywood Confidential, un amestec britanic, american si … autohton. M-as bucura sa vad mai des astfel de spectacole.

Revenind la cele 7 piese, fara sa va dezvalui nimic din ele, vreau sa subliniez 3 lucruri importante:

  1. Doua dintre piese sunt inspirate din seria Andrei Mladin. fara sa va zic numele pieselor, va indic volumele dramatizate: Atac in biblioteca (debutul personajului Andrei Mladin) si Trucaj (in fapt prima povestire din acest volum, cea care se desfasoara pe Insula Zoarelor). Citind cele 2 piese de teatru mi-am dat seama de diferenta dintre beletristica si dramaturgie: desi povestile sunt asemanatoare, le prefer in varianta lor literara. Daca vreodata le-as fi vazut puse in scena m-as fi bucurat de ele, le-as fi aplaudat, dar de citit prefer oricand lectura cartilor “originale”.
  2. La 2 dintre piese nu m-am bucurat ca stiam dinainte ca sunt mortale, ca sunt thrillere. Simpla apartenenta la acest gen era un spoiler (caci moartea, partea “infricosatoare”, venea brusc, neanuntata, fiind intr-unul din cazuri chiar twist-ul povestii).
  3. Doua dintre piese sunt profund neromanesti: una este cu mafioti si cu tradari, ceva italiano-american (actiunea se desfasoara in SUA), iar cealalta este despre niste traficanti de droguri (tot ceva cu iz american). Nu intamplator, cele 2 sunt preferatele mele. Desi Amintiri din livada cu meri are farmecul ei…

Cititi Autograf daca va place sa cititi dramaturgie; dar si daca nu va place, tot o veti gasi cel putin interesanta. Eu am citit-o SI pentru ca nu prea am ocazia sa vad spectacole de teatru cu intriga politista. Cei care citesc des dramaturgie se vor putea bucura pe de-a-ntregul de cele 10 piese.

Cartea Autograf a fost luata de la standul editurii Crime Scene Press de la Bookfest 2022.